Roxana-Mălina Chirilă

M-am trezit de dimineață cu două melodii care mi se învârteau prin cap ca doi dragoni hiperactivi: tema din „The Godfather” și „Thunderstruck” de AC/DC, dar cu „Thunder” înlocuit, din nu se știe ce motive, cu „Hunger”.

Așa că destul de repede am zis că trebuie înlocuite, că mă distrag. Cu ce? Nirvana, de ex.

„I like it, I’m not gonna crack
I miss you, I’m not gonna crack
I love you, I’m not gonna crack”

Întotdeauna când aud melodia, e ca și dublată de o voce feminină, care îmi plăcea mai mult în liceu decât cea a lui Kurt Cobain.

Din punctul meu de vedere, există două categorii de scriitori. Sau mai multe, dar două în ce privește personajele despre care scriu:

1. Cei care „preiau” oameni reali – de obicei raționamentul merge așa: dacă omul există, va fi un personaj credibil.
2. Cei care își inventează personajele – alt raționament: nu poți cunoaște cu adevărat psihologia celorlalți, deci mai bine inventezi.

Eu fac parte din a doua categorie. Nu cunosc pe nimeni atât de bine încât să-mi dau seama exact care sunt subtilitățile psihologice implicate în fiecare pas, fiecare alegere, fiecare decizie.

Dacă te uiți la ceas la fix, înseamnă că te iubește. Dacă te uiți la 4:04 înseamnă că există o eroare undeva?

Din diverse motive (mai exact: mă băteau la cap mai mulți) mi-am făcut cont de Facebook. Uite-l: http://www.facebook.com/roxanamalina.chirila

Se pare că raționalitatea e tema emisiunii de zilele astea. Dacă nu suportați, scuze. Mi s-a recomandat cursul „A Beginner’s Guide to Irrational Behavior” de pe Coursera. Ca de obicei, singurul criteriu ca să-l urmați e să știți destulă engleză cât să înțelegeți ce spune profesorul acolo. În rest, vă faceți un cont cât se poate de gratis pe site și aveți acces la curs, la materiale suplimentare, la teste, forumuri etc.

Am tradus un articol de Eliezer Yudkowsky despre raționalitate care e puternic legat de ce spun eu aici. Am vrut să-l am aici ca suport pentru demonstrații. Dacă l-ați citit, ați observat că e o serie de 12 „virtuți”, expuse într-un stil care aduce aminte ori de New Age, ori de niște oameni îmbrăcați în robe negre, care se adună în cerc și pun lumea la cale. Oficial, didactic, împărtășește cunoaștere, cuvinte mari, exprimare cu ecouri mistice.

Am o cafea cu câteva tone de frișcă. Pe frișcă, decorativ, vreo zece boabe de cafea. Boabele de cafea, sub imperiul gravitației, stau să se arunce pe masă. Ce anume se presupune că fac cu ele? Le manevrez cu paiul înapoi în cană? Le împing pe șest cu buzele? Le mănânc ca pe bomboane?… Care este misterul acestor boabe de cafea?

[Textul îi aparține lui Eliezer Yudkowsky, cercetător din domeniul inteligenței artificiale și scriitor pe teme legate de raționalitate. Traducerea e a mea.]

Prima virtute este curiozitatea. Dorința arzătoare de a cunoaște este mai presus decât jurământul solemn de a căuta adevărul. Pentru a simți dorința arzătoare a curiozității, trebuie atât să fii ignorant, cât și să îți dorești să renunți la ignoranța ta. Dacă în inima ta crezi că știi deja, sau dacă în inima ta nu vrei să știi, atunci întrebările tale vor fi lipsite de scop și abilitățile tale vor fi lipsite de direcție. Curiozitatea vrea să se auto-anihileze; nu există curiozitate care să nu dorească un răspuns. Gloria misterului glorios este de a fi rezolvat, după care încetează să fie mister. Fiți precauți cu cei care vorbesc de minți deschise și își mărturisesc modest ignoranța. Există o vreme când trebuie să-ți mărturisești ignoranța și o altă vreme în care trebuie să renunți la ea.

A doua virtute este renunțarea. P.C. Hudgell a spus: „Ceea ce poate fi distrus de adevăr ar trebui să fie.” Nu vă feriți de experiențele care v-ar putea distruge credințele. Gândul pe care nu-l puteți gândi vă controlează mai mult decât gândurile pe care le spuneți cu voce tare. Supuneți-vă încercărilor și încercați-vă tăria în mijlocul flăcărilor. Renunțați la emoția care se sprijină pe o credință greșită și încercați să simțiți complet emoția potrivită faptelor. Dacă fierul se apropie de fața voastră și voi credeți că e fierbinte, dar el e rece, Calea se opune fricii voastre. Dacă fierul se apropie de fața voastră și voi credeți că e rece, dar el e fierbinte, Calea se opune calmului vostru. Întâi trebuie să vă evaluați credințele și de-abia apoi să ajungeți la emoții. Permiteți-vă să spuneți: „Dacă fierul e fierbinte, îmi doresc să cred că e fierbinte, iar dacă e rece, îmi doresc să cred că e rece.” Feriți-vă de atașamentul față de credințe pe care s-ar putea să nu le doriți.

De câteva zile încoace mi se pare că aud chei târșâite pe corzi de pian. Solnițele par să se plimbe pe mese ca niște extratereștri psihopați, preocupați doar de exterminare. Și dintr-un motiv sau altul mă tot aștept ca șurubelnițele să funcționeze de la distanță. Și e ciudat, dar aș putea să jur că de fiecare dată când mă uit la dulapuri par mai mari pe dinăuntru. Mai urmează doar să descopăr că ceva ciudat se petrece prin wi-fi.

Părerea mea despre ce înseamnă BDSM idealizat și părerea lui E.L. James despre ce înseamnă BDSM idealizat sunt două lucruri complet diferite. Vorbesc de „BDSM idealizat” pentru că „50 de umbre ale lui Grey” e clar un roman construit pe tipicul romanului de dragoste, „50 de umbre întunecate” e tot pe-acolo și nici „50 de umbre descătușate” nu pare să vrea să fie altceva.

Un roman de dragoste e, în general, un roman idealizat. Nu vrea să fie un roman cu adevărat realist, nu are pretenția că ar reprezenta problematica relațiilor de cuplu în societatea actuală. E scris de dragul artei, fanteziei, distracției.

Deci vorbim de BDSM idealizat, în niciun caz de relațiile Dominant/Submisiv, Sadic/Masochist, Sclav/Stăpân pe bune. Așa că atunci când am auzit prima oară despre 50 Shades, roman de dragoste cu tente sado-maso, stăpân-sclav, m-am gândit la cu totul altceva. Suna ok. Christian Grey, Dominant din născare, un tip misterios și cu un trecut plin de evenimente ciudate, se întâlnește cu veșnic inocenta eroină a romanului de dragoste, Anastasia Steele.

În mintea mea, vedeam ceva de genul ăsta: