Săptămâna asta am început să recitesc „The Sandman”, seria de benzi desenate scrise de Neil Gaiman între 1989-1996. 75 de numere publicate lunar de DC Comics (mai târziu, Vertigo, un imprint) și strânse în timp în 10 volume de romane grafice care au făcut istorie și care acum sunt în curs de ecranizare, cu primul sezon scos de Netflix făcând deja furori.
Avem prea mulți termeni noi pentru toate prostiile. Se inventează câte un cuvânt sau o sintagmă cu un sens extrem de clar, iar apoi definiția se tot lărgește până nu mai înseamnă nimic.
[Notă: Aceasta este o poveste de ficțiune. Orice asemănare cu filme reale este cât se poate de neîntâmplătoare.]
Dacă aș putea călători în timp, m-aș întoarce vreo 230-240 de ani, aterizând în Bucureștiul fanariot. Mi-aș lua neapărat cu mine aparatul foto cu cele mai bune obiective pe care le pot împrumuta de la tata și m-aș pune să fac poze pe la Curtea Veche, pe la Curtea Nouă, prin curțile bisericilor, pe dealurile pline cu vii, pe la cișmele. Aș fotografia casele boierești și casele orășenilor de rând, aș fotografia și casele îngropate în pământ ale săracilor. Aș fotografia străzile transformate în poduri de lemn pentru evitarea noroaielor și aș fotografia oamenii cu toate hainele lor.
Nu l-am mai văzut pe Vali Petcu la față de ani de zile, dar cred că nu ar fi foarte surprins să afle că nu-l plac în mod deosebit - la fel cum nici eu nu aș fi foarte surprinsă să aflu că persoana mea nu-l interesează prea tare. Suntem oameni foarte diferiți, ne învârtim în medii diferite și avem opinii foarte diferite despre lume.
E aproape 2023, iar asta înseamnă că în curând vor intra în domeniul public cărți noi!
Cum citesc ba una, ba alta, în funcție de cheful de moment și ce-mi pică în mână, mă gândeam că exact aceeași premisă poate fi abordată în moduri foarte diferite în diverse genuri.
La cât de pasionați sunt literații noștri de premii internaționale (și de traduceri, ca să fim sinceri), mă miră că încă nu au fost traduse cărțile lui T. Kingfisher - deși, într-un fel, unele au fost…?
Am mai spus-o și-n alte dăți: nu e bine să depinzi de platforma altuia, chiar dacă e una intens utilizată, cum e Facebook. Iar dacă ești restaurant, ceainărie, cofetărie sau alt loc similar, atunci cu atât mai mult.
E un adevăr universal recunoscut că cei care sunt interesați de prea multe lucruri ajung să-și facă timp pentru majoritatea ori târziu, ori deloc. Am auzit de seria Percy Jackson acum destul de multă vreme, în contextul în care ar fi fost noua mare serie pentru copii. A fost publicată între 2005-2009 și văd că a fost un fenomen mondial un pic mai mare decât aveam inițial impresia, pentru că s-au vândut vreo 180 de milioane de exemplare. (Deși văd că e vorba de zece cărți și niște volume de benzi desenate, nu doar de cele cinci cărți originale)