Discutam cu Kay în comentariile de la o postare anterioară. Fiind vorba de cât de puternic trebuie să fii integrat într-o cultură ca să poți traduce din ea, mi-am dat seama că e mai greu de explicat fără exemple concrete, pentru că dialogurile descind într-un fel de vag în care pare că spunem același lucru și de fapt nu prea.
Continuare la articolul de aici, cu Amanda Gorman. După ce Rijneveld a renunțat să mai traducă versurile Amandei Gorman în daneză, în urma scandalului făcut de o activistă, a mai apărut o problemă cu traducerea versurilor lui Gorman în limbi străine: traducătorul în catalană al lui Gorman a fost „dat afară”.
De câțiva ani am cont pe Goodreads, o rețea socială pentru cititorii de cărți, unde poți să ții evidența a ce ai citit și să scrii recenzii sau impresii. Teoretic, ca filoloagă, știu că aș putea să-mi fac fișe de lectură, mai ales pentru cărțile de non-ficțiune, dar fiind mult prea leneșă, măcar am o listă cu ce am citit în ultimii ani și câteva recenzii scurte.
Povestește Krossfire de recentele lui experiențe cu comenzi livrate cu greu prin București de 1 martie, pentru că micile afaceri care promiseseră livrări rapide nu au reușit să se țină de cuvânt. Deplânge situația, așteptările noastre scăzute cu privire la comenzi livrate la timp și faptul că prea puțini propun termene-limită până la care chiar privești ce ai comandat.
Inițial nu aveam de gând să scriu despre treaba asta, dar văd că se răspândește și pe internetul nostru, din motive pe care din păcate le înțeleg prea bine.
Odată ca niciodată, în vremuri imemoriale care au durat până acum câțiva ani, nu obișnuiam să citesc romane de dragoste. Știți și voi de ce: romanele de dragoste sunt câh. Pe scara valorilor literare, sunt atât de jos încât au ajuns în beci. Sunt nașpa. Sunt prost scrise, sunt cărți de duzină al căror fir narativ se repetă iar și iar, sunt sentimentale și neinteresante.
E o zi frumoasă în care dau de patriarhat. Frecam un pic netul la cafea înainte să mă apuc de treabă și am văzut postarea asta, în care o fată se întreabă cine ar fi în absența „patriarhatului” – practic, a oricăror prejudecăți despre femei. Și nu demult citeam articolul lui Dorin despre o fată de clasa a 12-a care a scris în DoR că e descurajată să fie inginer pentru că e fată.
Când încercam să mă prind ce citeau românii pe la 1800, mi s-a pus pata că vreau să citesc „Țiganiada” de Ion Budai-Deleanu, care e prima epopee în limba română și promitea să fie amuzantă.
Pe măsură ce lumea s-a schimbat și să fii propriul tău șef a devenit un vis din ce în ce mai realizabil, au început să apară și negustorii de vise care te învață cum să faci afaceri ca un b0$$. Contra cost, poți afla cum să câștigi o grămadă de bani relativ simplu și cum să ai propriul program relaxat având propriul tău business.
Povestește Dorin aici de experiența de a te uita la toate filmele James Bond de la cap la coadă. Sunt în mare de acord cu el, dar vreau să discut de Bond din perspectiva unei trăsături des asociate personajului: cât de seducător e.