Acum ceva timp discutam cu un blogger care-mi spunea că o să am un trafic decent pe blog din cauza simplului fapt că sunt femeie – o chestie pe care el a denumit-o „chick bonus” (de la englezescul „chick” = gagică, evident, chiar dacă e tradus cu „puicuță” pe la noi din cauza faptul că chick mai înseamnă și pui de găină – dar n-are aceeași conotație). Discuția a mers în contradictoriu o vreme, pentru că nu vedeam exact în ce fel ar influența asta vizitatorii. Ori îi plictisesc, ori îi prind, și asta ține de ce scriu și nu de fizicul meu, mai ales că sunt tone de tipe care arată mai bine ca mine, și sunt tipe care arată mai mult ca mine (în funcție de gusturi).

Facebook îmi pune la dispoziție cele mai dubioase reclame. După ce l-am convins că nu vreau să fac videochat (mă încadram la sex + grupă de vârstă – hei, oare am depășit vârsta? :-O), i-am permis să-mi arate toți pantofii lui pește prăjit, toate hainele, reducerile la Altex și chestiile pentru creșterea copiilor. Că mai bine de atât n-o să ajungă.

[][1]

M-am tot gândit și am ajuns la concluzia că habar n-am de ce nu s-ar juca femeile pe calculator, în afara faptului că „tradițional” nu se joacă.

Am avut o sclipire de geniu. Multă lume e foarte confuză cu privire la ce vor femeile, nu? Din Evul Mediu la Freud și până în ziua de azi, e plin de tot felul de articole, postări pe blog, workshop-uri, cărți, prostii, toate pe tema femeilor: ce vor ele, cum sunt ele. Și indiferent ce faci, tot nu-i bine. Nu?

O dată la 2-3 ani e drăguț să primesc flori, dar în general nu prea mă interesează. Chestie pe care o zic din când în când. Cu toate astea, pentru că bărbații preferă să asculte sfaturile din reviste și cele date de alți bărbați (pentru că evident că eu, fiind femeie, nu știu ce vreau), am primit mai mulți trandafiri până acum decât aveam vreodată intenția să primesc.

O campanie atât de stupidă încât am crezut că e parodie: „Să ne iubim în trafic”. Hai să vă arăt clipul lor:

Discutam cu cineva nu demult că dacă e vorba de bărbați care vor ceva de la o femeie, cred că un Casanova îi e superior unui individ cu înclinații religioase/spirituale. Cu un Casanova știi exact unde stai și ce vrea de la tine. Un Casanova te sună și zice „Salut, trec pe la tine diseară?” Și tu zici da sau nu, după cum ai chef, dispoziție, statut relațional etc. Oricum ar fi, un Casanova nu-ți încurcă viața mai mult de câteva zile, hai săptămâni dacă ai făcut imprudența să crezi că totuși ar putea rezulta o relație, după care gata și la revedere. E o bătaie de cap scurtă.

Am observat o chestie pe blogurile scrise de femei: de obicei conțin o postare (sau mai multe) despre bărbatul ideal și iubirea ideală.

După ce au făcut mișto de Otravă, Dorin și Vali Petcu au link-uit către un articol despre greșelile femeilor în relații. Ceea ce e ok, dar la fel cum ei au antene speciale pentru captarea bullshitului masculin generator de lacrimi și ațâțător de sentimentalism, am și eu antene speciale pentru captarea bullshitului feminin generator de hotărâre de a-ți schimba viața și a deveni mai bun/ă.

Mă uitam pe Zelist.ro care sunt cele mai comentate articole de azi de pe bloguri – printre care e unul de pe blogul lui Saccsiv. Și cu ocazia asta am ajuns la concluzia că Saccsiv e genul de om pe care dacă l-aș întâlni, l-aș ține la distanță de vreo două prăjini (vreo 11-13 metri) și i-aș zice că o fac ca să nu-l seduc accidental.