Au trecut 24 de ani de când a picat comunismul. Destul cât cei prea mici ca să țină minte perioada, sau nenăscuți încă, să crească, să treacă prin școală, să se angajeze și uneori să se căsătorească și să facă copii la rândul lor. Cei mai mari au avut tot timpul să se adapteze la vremurile noi, să lase cele mai multe detalii ale trecutului uitării și să-și vadă de viața lor.

Ieri, azi și pe 1 octombrie, George Adamescu îmi trimite scurt metraje cu Roșia Montană. Uite unul:

Mă bombardează știrile despre Roșia Montană și maidanezi de pe feed-urile pe care le urmăresc și de pe Facebook. Ieri am aflat că niște mineri s-au închis în mină în semn de protest. Azi am aflat că unul dintre minerii închiși e de fapt medicul stomatolog din zonă. L-au recunoscut cei care chiar se uită la filmulețe și știri pe tema Roșiei Montane.

1. Faza cu arheologia.

Nu e vorba doar că „se face arheologie” la Roșia Montană, adică că ar fi două-trei culoare prin care s-au plimbat romanii. O verișoară de-a mea, arheoloagă (da, de-aia de se duce pe șantier și face săpături, printre altele) zicea că s-a descoperit pe acolo un sistem din lemn pentru evacuarea apei din mină – întreg, excelent conservat, ceea ce nu s-a mai întâmplat până acum.  (am găsit mai multe detalii pe net, știind ce să caut; deci o ditamai chestia cu roți de lemn, din perioada antică)

Credeam că știu care e faza până m-am uitat la filmări de la protestele de azi. În București, la Universitate, s-a strigat „Libertate!” și „Murim, salvăm, Roșia Montană!”