Isaac Asimov e unul dintre marii scriitori SF clasici (mai trebuie să zic chestia asta?). S-a născut în 1920, a studiat chimia la facultate, și-a dat doctoratul din ea și a scris atât de mult încât a ajuns să renunțe la cariera de om de știință și să devină scriitor cu totul.

„Eu, robotul” nu e un roman – e o colecție de povestiri scurte publicate în mare parte în anii ‘40 și adunate în colecție în 1950, dar care au fost editate să se potrivească în același univers. Roboții lui Asimov nu sunt violenți și nu sunt o amenințare la adresa oamenilor – în schimb, sunt programați sub anumite reguli foarte stricte, care creează uneori probleme neprevăzute.

Cartea nu are foarte multă acțiune, dar e inteligent scrisă – la fel ca „Fundația” lui Asimov, propune probleme care par dificile sau chiar imposibil de rezolvat și le găsește o soluție simplă, elegantă și la care nu te-ai fi gândit. E un pic învechită, dar dacă o consideri un univers paralel în care omenirea a dezvoltat puternic inteligența artificială, dar nu și calculatoarele, e excelentă.

La noi e disponibilă pe eMag, Libris și în o grămadă de librării. În fond, e o carte clasică a genului.

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.