Un lucru pe care nu ți-l imaginezi când ești copil și timpul se scurge lent e prezența niciodată foarte îndepărtată a morții pe care ajungi să o trăiești ca adult.

A fost odată ca niciodată, pe când eram mică, dar nu mai țin minte cât de mică, un episod care mi-e tare drag și care nu s-ar mai putea petrece astăzi, pentru că tehnologia a evoluat prea mult.

E un an un pic deprimant și nu prea am chef să scriu postări lungi și gândite.

Cafele făcute: 4/zi. Kilometri merși: 3-5/zi. Pagini citite: 50/zi? Mentă frecată: 2 tone.

Cărți începute: Vreo 7. Cărți terminate: Vreo 0. **Stardew Valley jucat: **Până la anul 3, primăvara.

Eu: O să-l las pe Feri în living. El: … I-ai zis ferigii „Feri”?

Am părăsit o vreme blogul pentru că mă săturasem de online și de problemele românești.

Azi mă grăbeam un pic spre casă, așa că am luat taxiul din centru până la mine.

Stăteam nu demult cu niște tipi care-mi povesteau aventurile lor din dragoste de pe vremea când erau tineri și idealiști.

De dimineață. Eu: Fir-ar, mi-am dat seama că mai am un proiect pe azi.