Toată lumea știe că dacă nu i-ai citit pe Tolstoi, Dostoievski și Cehov n-ai cultură. Sau, pardon, scuze, erau Balzac, Camus și Borges. Nu, mii de scuze, Preda, Petrescu și Eliade. Dacă nu erau de fapt Shakespeare, Milton și Dante. Sau Ovidiu, Virgil și Homer. Bineînțeles, ar fi putut fi Shikibu, Soseki, Kawabata. Sau Hesse, Mann, Huxley.
It starts slowly: Freya’s online-shopping for boots when her youngest child comes up to her with a quarter and says, „Mommy, I’m pretending this is gum.” And, in the way of mothers who are slightly distracted, she doesn’t realize the full implications of that statement until a few minutes later, when she sees him clutching his throat, choking to death while his lips turn blue.
Senzația e că am nimerit într-un mit din care văd doar o parte și restul e „cunoscut” – cunoscut de toată lumea, vreau să spun, dar nu de mine. Și inițial, nici de Corwin, personajul principal care se trezește dintr-o comă, dar nu-și aduce aminte nimic despre el. Vede doar că are o forță fizică extraordinară și blufează, trecând din indiciu în indiciu până când lucrurile încep să se clarifice. Mai ales pentru el.
Kil = kilogram = unitate de măsură a masei. (nu a greutății, greutatea se măsoară în Newtoni) Un litru de apă are un kilogram. Un litru de miere are cam 1,4 kilograme.
Dragă Mihai Rapcea,
Ți-am zis toate astea în diverse momente pe blogul tău, dar de obicei ignori chestiile astea, sau zici „Lasă, că nu-i așa grav” (sau echivalente). Uneori când ți s-a zis că blogul tău e vraiște, ai venit cu statisticile cu ăia 1000 de unici pe zi ca să ne demonstrezi că blogul tău e de succes și citit.
Mă duc în căutare de recenzii când:
– mă bate gândul să-mi cumpăr/să citesc o carte și nu știu dacă merită. – am citit o carte care simt că avea ceva de zis, dar parcă nu m-am prins foarte clar care era faza cu ea. Vreau să văd ce spun alții.
– am citit o carte care nu mi-a plăcut și vreau să văd dacă motivele pentru care nu mi-a plăcut stau în picioare, sau dacă am interpretat ceva greșit
– am citit o carte care mi-a plăcut și vreau să văd ce păreri (și idei) au alții
Cărți de spiritualitate care nu duc nicăieri, cărți de auto-ajutor care nu-ți spun nimic nou, articole încurajatoare despre cum să fii un om mai bun, sfaturi despre emoțiile pe care să le ai și despre iertarea pe care s-o manifești (dar care nu te învață nimic de genul), refrenul continuu „cunoaște-te pe tine!” și, alt refren, „poți deveni mai bun!”
Am vrut să văd Ultimul Zburător încă de când i-am văzut trailerul, am aflat că a existat o petrecere pentru trailer și că 70 de motocicliști au defilat cu ocazia respectivă. Toată povestea are un aer de eșec epic:
Acum câțiva ani, la un târg de carte, am găsit Memoriile lui Casanova, o ditamai carte de sute de pagini, cu coperți albastre. Le-am luat, iar după ceva timp am zis să le citesc. Dar, surpriză, surpriză! Erau varianta prescurtată.
Discutam cu cineva nu demult că dacă e vorba de bărbați care vor ceva de la o femeie, cred că un Casanova îi e superior unui individ cu înclinații religioase/spirituale. Cu un Casanova știi exact unde stai și ce vrea de la tine. Un Casanova te sună și zice „Salut, trec pe la tine diseară?” Și tu zici da sau nu, după cum ai chef, dispoziție, statut relațional etc. Oricum ar fi, un Casanova nu-ți încurcă viața mai mult de câteva zile, hai săptămâni dacă ai făcut imprudența să crezi că totuși ar putea rezulta o relație, după care gata și la revedere. E o bătaie de cap scurtă.