Roxana-Mălina Chirilă

Uncategorized

Primul oraș pietonal al țării

Am trecut zilele astea prin Sf. Gheorghe, care încearcă să devină primul oraș pur pietonal al țării. Una dintre străzile principale s-a transformat într-o pietonală sub formă de L, apoi o altă stradă importantă din zonă a devenit cu sens unic, apoi alte câteva străzi au ajuns în lucru și în lucru au rămas. Practic, în momentul de față e mai ușor să străbați orașul la pas decât la volan.

Trenuri și plictis

Mi-am luat o vacanță scurtă și mă îndrept voinicește spre un oraș aflat la câteva ore bune de Brașov. Știu că mersul cu trenul durează, așa că mi-am luat cărți cu mine, pentru că de multă vreme voiam să stau să mă bag cu nasul în povești fără să trebuiască să preiau vreun proiect urgent. Sunt în compartiment cu un domn în vârstă bine, pensionar singur care nu are nimic de făcut decât să se uite pe fereastră.

Cu ce ziceați că ați înlocui materiile școlare?

Văd din când în când câte un om care sare să spună că ar trebui scoase anumite materii din programa școlară și să se introducă altele. Ce să se scoată? matematica superioară părți din chimie bucăți de biologie latina bucăți de fizică De ce? Pentru că elevii sunt încărcați cu informații inutile, care n-o să le folosească la nimic în viață niciodată. Gen derivatele. Ce să se introducă? ore de igienă orală ore de circulație legislație lecții de fericire cum să faci formularele pentru ANAF Am râs un pic.

Două recenzii: „Pământul lung” și „Elantris”

Terry Pratchett și Stephen Baxter – Pământul lung Într-o bună zi, un om de știință pune la dispoziția întregii omeniri schema pentru un dispozitiv cu care se poate ajunge în lumi paralele, după care dispare fără urmă. Omenirea începe să exploreze „Pământul lung”, în care fiecare pământ seamănă cât de cât cu al nostru (în afara faptului că oamenii nu există nicăieri altundeva) și apar exploratori care se avântă cât de departe pot, care întemeiază colonii noi altundeva, care rătăcesc pe ici, pe colo sau care pur și simplu își petrec sfârșitul de săptămână în lumile apropiate.

Stilul de viață din Game of Thrones

Bănuiesc că, atunci când nu sunt ocupați să fie în mijlocul acțiunii, oamenii care trăiesc prin Westeros și Essos își duc viața destul de previzibil. Dacă un personaj se plimbă singur sau cu maximum 2-3 oameni: „Lalalala, ce zi frumoasă, nu se întâmplă nimic. Ce frumoasă e pădurea asta. Ce peisaj! Ce flori! Ce frunze! Ce zăpadă! Ce pietre! Nu s-a mai întâmplat nimic în viața mea de multă vreme, cred că m-au dat ăștia dispărut.

Minte-mă frumos

Vorbesc cu maică-mea la telefon și la un moment dat abordează subiectul de care mi-era frică. „Vreau să te întreb ceva…” îmi zice ea. „Și de data asta poți să mă minți, că nu mă supăr.” „Ok…” răspund eu. „Întreabă-mă.” „Ați folosit storcătorul de citrice pe care vi l-am luat?” „…” spun eu, elocvent. „Păi, atunci când eram în China, mergeam pe stradă când m-am întâlnit cu un buddha, care mi-a zis, ‘Auzi, data viitoare când ne vedem, să mă omori.

Azi cafeaua se plătește cu o poezie

E ziua internațională a poeziei – sau cel puțin așa ne spun cei de la Julius Meinl. Așa că în multe cafenele din țară și din străinătate au o campanie în care îți dau o cafea contra unei poezii – din câte am auzit, anul trecut trebuia să o scrii pe loc, pe un șervețel. Poate am auzit prost, că eram într-un oraș în care nu participa nicio cafenea la campanie… -_-

Feminin/masculin

Mă întreb uneori dacă vina o poartă preoții: soțiile lor se numesc „preotese” fără să fi ținut vreodată măcar o slujbă la biserică. Sau poate o fi problema unor sintagme care nu prea ajung la feminin, gen „om de știință” (oamă de știință? Femeie de știință? Homo sapiens de știință? Științolog/științoloagă?). Cert e că există câte o doamnă ministru, câte o doamnă director, mai o doamnă inginer sau doamnă doctor. Și, inevitabil, există persoane care spun că e nepoliticos să folosești cuvintele la feminin, pentru că sună oarecum de parcă nu le-ai acorda femeilor de pe aceleași posturi cu bărbații aceeași încredere pe care le-o acorzi lor.

Cine este interlocutorul?

Există o întrebare pe care am auzit-o din când în când în interviurile luate de români: „Cine este [inserați numele complet al interlocutorului aici]?” Unii de la o televiziune, s-ar putea să fi fost TVR, i-au luat odată un interviu lui Mircea Cărtărescu. Tot ce-mi aduc aminte din tot interviul e că o tipă l-a întrebat: „Cine este Mircea Cărtărescu?” și am stat cu sufletul la gură să văd ce răspunde.

Probleme tehnice pe site

Pe scurt, problema e așa: anul trecut îmi pica blogul într-o veselie, așa că am schimbat hostingul cu unul mai solid. Când am făcut mutarea, însă, m-am trezit cu niște articole corupte. Din păcate, asta nu înseamnnă că le-a dat cineva bani ca să sune altfel (ceea ce ar fi fost mai distractiv), ci că mi-au dispărut unele articole de-a mai rămas doar titlul din ele, sau că în anumite locuri diacriticele au fost înlocuite cu înșiruiri ciudate de caractere.