Roxana-Mălina Chirilă

La nivel de concept, nu avea ce să nu-mi placă la „Solomonarul” lui Florin Chirculescu: o poveste despre un Eminescu care și-a înscenat moartea și a fugit în America de Sud, un solomonar plimbător în timp care face pe poștașul între vremea poetului și vremea noastră, universuri paralele care se modifică puțin câte puțin atunci când ți-e lumea mai dragă, un mister cu un caiet pierdut, politică, războaie istorice, un personaj contemporan vânat ca să fie băgat la zdup, o ziaristă care ar face orice pentru a ajunge la povestea esențială… Ce altceva să-mi mai doresc? Mai ales că pe Chirculescu îl știu din „Greva păcătoșilor”, un roman în care a demonstrat că poate scrie chiar bine.

Ce înseamnă să vii din sărăcie, dintr-o lume abia deschisă spre nou, spre afaceri, spre întreprinderi private, spre libertate.

Uneori simt dorința să citesc poezie, deși nu pot să spun că-mi place. Nu pot să spun nici că o înțeleg prea tare, cu excepția poemelor epice pe care nu le mai scrie aproape nimeni în ziua de azi. Deci, deseori, ideile mele despre ce citesc vor fi foarte diferite de interpretările altora.

În sfârșit am o clipă liberă să vorbesc despre una dintre temele care sunt oarecum ale momentului, „orașul de 15 minute”.

Într-o zi nu foarte senină de 31 mai 2023, eu și Dorin Lazăr ne-am dus la o lansare de carte la librăria Humanitas din Brașov. Văzuserăm un anunț cum că s-ar face o lansare pentru „Neuroleptic” de Dorian Dron, iar titlul nu a fost suficient cât să ne convingă să ocolim evenimentul. Eu eram convinsă că lansarea va fi narcoleptică. De Dorin nu știu exact de ce era convins, pentru că nu l-am întrebat.

Pentru cei care n-au fost pe fază zilele astea, asociația ACCEPT și câteva persoane private au reclamat statul român la CEDO din cauza lipsei de recunoaștere și protecție legală pentru familiile de același sex. CEDO le-a dat dreptate.

De curând mi-am făcut abonament la Voxa, platforma de streaming pentru cărți audio. Am plecat pe tren și am vrut să am la îndeurechi ceva distractiv.

Am citit un articol bun de pe blogul georgeisme despre munca în publicitate. Cam bănuiam că nu umblă câinii cu covrigi în coadă pe acolo, dar una e să crezi, alta e să-ți spună cineva cu subiect și predicat cum stă treaba.

Are bocanci, pantaloni negri evazați, un top alb scurt și o geacă de piele lungă. Mai multe piercinguri într-o ureche, unul în nas. Părul lung până la umeri, negru, dat cu gel care-l face să pară ud. La gât, o zgardă cu țepi. Stă sub un stejar cu o lopată în mână și se uită în jur, căutând locul perfect în care să sape.

Îmi dă azi cineva un screenshot de pe Twitter despre al ț-șplea scandal sexual din SUA. Povestea e din 2022, un republican anti-LGBT, creștin conservator, a fost surprins într-o filmare în care îi făcea sex oral unui angajat.