Nu mă mai mir că orice carte scrisă la persoana întâi în România e luată drept autobiografie; autobiografiile nu se marchează ca atare. Trebuie să te uiți în categoriile în care sunt încadrate în librării, să citești despre autori, să fii în temă.
Din când în când, prind câte un târg. De cele mai multe ori nu le caut eu în mod deosebit, dar dacă văd tarabe prin centru mă duc să văd ce-i cu ele. Nu-mi fac multe speranțe că s-ar găsi ceva interesant, dar curiozitatea mă împinge de la spate.
Mi-am adus aminte că am pe acasă o carte cu trei comedii de Aristofan, tradusă de Andrei Cornea și publicată la Humanitas și m-am pus pe citit. Am început cu introducerea numită „Argument”, în care Andrei Cornea zice așa:
Citesc multe cărți de plăcere, dar genul la care mă întorc mereu ca acasă e fanfiction. Când sunt obosită, când n-am chef de nimic, când nu pot să dorm, când vreau ceva care să mă ungă pe suflet, mă întorc mai ales la fandomurile mele vechi, pe care le știu ca pe propriul buzunar.
Demult de tot, pe vremea când să socializezi pe net nu însemna să stai pe Facebook, iar internauții erau puțini, exista un concept numit „netichetă”. Neticheta era o etichetă pentru tot ce ținea de online - un set de reguli de bună cuviință pe care cam trebuia să le știi dacă voiai să ai parte de conversații civilizate.
Mai demult discutam cu niște oameni cu înclinații „de dreapta”, români cu un pic de cultură politică și cu niște habar despre ce e în SUA. Eu am în mod natural înclinații mai „de stânga”, dar se pare că dacă ești om de înțeles și ești capabil să asculți ce spun ceilalți, nu e așa o problemă să înțelegi punctele de vedere ale taberei adverse. Ba poate ai mai multe în comun cu normalii la cap din partea „cealaltă” decât cu exaltații din tabăra „ta”.
Editura Paralela 45 are o nouă colecție numită „Prima Dragoste”, care a fost lansată oficial la Bookfest 2022. Deocamdată cuprinde 5 romane scrise de autori români, din care eu una am cumpărat 3 (oarecum aleatoriu, dar acum mă simt un pic prost față de ceilalți scriitori, care precis nu sunt cu nimic mai răi).
Într-un magazin mare, am văzut salate la pungă. Frunzele de diverse tipuri erau deja spălate, tăiate și ambalate. Mai trebuia doar să le torni în bol, dar cea mai mare parte a efortului era deja făcută.
Am cedat presiunii de grup și m-am înscris la Dracula Daily, iar acum citesc în „timp real” povestea lui Jonathan Harker și a contelui Dracula, la fel cum fac și o grămadă de alți oameni vorbitori de engleză din lume.
Poate ești traducător juridic, medical sau literar și ți-a picat un proiect mic, teoretic din domeniul tău, dar care e pentru o firmă din zona IT. Sau poate că vrei să te reprofilezi și ai primit un test. Cert e că acum te uiți ca mâța-n calendar la niște chestii fără cap și fără coadă și te întrebi ce mama naibii vezi acolo.