Întrebări frecvente: traduceri
De-a lungul anilor m-am ciocnit de o grămadă de întrebări legate de traduceri. În ideea că răspunsurile pe care le tot dau le-ar putea fi utile și celor care nu mi le adresează, am zis să le scriu pe blog.
Vassa și noaptea, de Sarah Porter [recenzie]
Când eram mică, îmi imaginam că genul mystery, pe care-l tot vedeam menționat în engleză, se referea la cărți misterioase și magice, cu lumi întunecate în care creaturi neobișnuite pândesc la fiecare pas. Cât de mare mi-a fost dezamăgirea când, căutând poveștile astea extraordiare, am aflat că mystery se referea la romane polițiste, iar misterul magic pe care mi-l doream atât de mult nu avea niciun nume și era, deci, de negăsit.
Micii buni și micii mari
Am un prieten care spune că nu prea poți să crezi oamenii când recomandă mici, pentru că au tendința să-ți spună că micii mari sunt buni. Tu întrebi „unde-s cei mai buni mici din oraș?”, iar ei îți răspund, „în locul x, sunt uite-atât de mari și costă doar un leu bucata, cu muștar cu tot”.
Scriitorii își înțeleg prea puțin arta
O chestie pe care am constatat-o e că, atunci când un om se pune pe scris, are impresia că sufletul lui se reflectă de pe pagina respectivă. De aceea, orice critică adusă textului e luată ca un fel de critică anti-el, pentru că nu-și dă seama exact cât de puțin din persoana lui e vizibilă de acolo.
De ce nu creștem câini husky pentru blană?
Ziceam alaltăieri că un husky năpârlește atât de mult încât scoți de pe el pungi întregi de blană. Așa că, dacă ai un spirit întreprinzător, te poți întreba de ce să nu faci haine din „lână” de husky, dacă tot se poate. Și de ce nu s-au crescut câini special pentru asta, dacă tot se poate.
Cât năpârlește un husky
Eu: Să știi că husky lasă la blană când năpârlesc…
Dezastrul de la Bac din 2017 – o rușine
La ce rată de abandon școlar avem, la ce rezultate au fost în anii trecuți, parcă te-ai fi așteptat să mă obișnuiesc deja cu ideea că e dezastru în educație. Dar nu. Rezultatele de anul ăsta m-au luat șocat, m-au lovit ca un pumn în stomac. Dezastrul de la bac din 2017 e o rușine națională.
Primul oraș pietonal al țării
Am trecut zilele astea prin Sf. Gheorghe, care încearcă să devină primul oraș pur pietonal al țării. Una dintre străzile principale s-a transformat într-o pietonală sub formă de L, apoi o altă stradă importantă din zonă a devenit cu sens unic, apoi alte câteva străzi au ajuns în lucru și în lucru au rămas. Practic, în momentul de față e mai ușor să străbați orașul la pas decât la volan.
Din obiceiurile oamenilor de succes
Am văzut iar, pentru a nu știu câta oară, una dintre listele comparative cu ce fac oamenii de succes, versus ce fac cei cu mai puțin succes. Două chestii din listă mi-au atras atenția:
Mara Wagner – În spatele blocului [recenzie]
„În spatele blocului” e în principiu o carte pentru persoane în jur de 40 și ceva de ani care vor să-și amintească de copilăria lor sau pentru cei care vor să afle cam cum arăta lumea pe la sfârșitul anilor ‘80. E un fel de culegere de buzunar cu detalii pierdute în timp, iar Mara Wagner consemnează cu atenție tot felul de lucruri de care am tot auzit, dar pe care nu le-am văzut niciodată strânse laolată.