Povestea Idaho de una din aventurile ei de pe RATB. Eu aveam abonament pe toate liniile, când aveam. Și când n-aveam bombăneam de zor, că trebuia să fac ture lungi până să ajung la o cușetă unde să-mi facă cineva abonament pentru studenți.

Artiștii se împart în multe categorii, dar în acest articol se împart în două: cei ca niște arici și cei care nu-s ca niște arici. Cei care nu-s arici sunt oameni normali, care pot să înțeleagă că unora nu le place ce creează ei acolo, că există critici care critică bine și critici care critică prost și că nu e cazul să ia lucrurile prea personal.

Cartea asta mi-a fost recomandată în ideea că seria lui Sven Hassel a fost citită în disperare în anii ‘90, când se vindea atât de bine încât unii ar fi scris volume noi sub numele autorului. Așa că am luat Blindatele morții, în ideea că dacă-mi place un volum le iau și pe următoarele, o idee strălucită, pentru că n-am chef de următoarele volume.

1. Vrei un ceai.
2. E frig afară.
3. Ești răcit.
4. Ai o zi proastă.
5. Ai o zi bună.
6. Ai de lucru.
7. Vrei să bei ceva și ai rămas fără cafea.
8. Ai băut prea multă cafea.
9. Ai rămas fără apă.
10. Te simți trist și vrei ceva care să te facă să te simți mai bine.
11. Ceaiul negru merge bine cu Gorgonzola și ai niște Gorgonzola. (combinația pe care scriu articolul ăsta e Imperial Earl Grey + Gorgonzola)
12. Cineva a zis „Vrei un ceai?”
13. A venit cineva să stați de povești.
14. Ai descoperit că ceaiul negru merge bine și cu alte brânzeturi cu mucegai albastru, nu doar cu Gorgonzola.
15. Încerci să înveți să citești în frunzele de ceai.
16. Încerci să înveți să citești în frunzele de ceai și tocmai ai încercat cu un ceai care era la plic. Deșteaptă treabă.
17. Încerci să te împrietenești cu cineva și ai rămas fără Pipa Păcii.
18. Ai un calendar care numără zilele până la Crăciun – dar e cu ceaiuri.
19. Vrei să bei ceva cald, dar nou, dar să fie bun.
20. Cineva ți-a făcut cadou un ceai.
21. Cineva ți-a făcut cadou un ceai „Ayurvedic” și oricum nu mai aveai chef de viață (chestiile alea tind să fie foarte piperate).
22. Cineva ți-a făcut cadou un ceai afumat și pare o idee bună să-l încerci. În fond, n-are cum să fie rău… nu? (sunt singura persoană pe care o știu care le bea de plăcere)
23. Vrei să botezi o cană nouă.
24. Ți-ai luat o sită de-aia pentru făcut ceaiul și vrei să vezi cum merge.
25. Ai o întâlnire cu un englez.
26. Sau cu un japonez.
27. Mergi la Ceai et caetera în Brașov și constați că „et caetera” se referă la jocuri, nu la espresso, dar e prea mișto locul ca să pleci. Și e la capătul pământului oricum, așa că până te-ntorci în civilizație mori de sete. (dar dacă-i musai, au o cafea bună la ibric)
28. Ai un fierbător de apă și vrei să fierbi apă cu el.
29. Ajungi în casa unei bătrâne nebune care te pune să bei ceai, că altfel face urât. Te cam ia cu fiori bătrânica, așa că mai bine bei.
30. Faci un curs de ceremonia ceaiului.
31. Ai dat peste rooibos.
32. Suntem în anul 2067 și aproape toate culturile de cafea au fost rase de pe fața pământului…
33. Mergi la ceainăria Open Heart în Brașov și vrei să-ți îneci amarul că te-ai dus acolo, dar n-ai în ce altceva. Partea bună e că dacă ceri un ceai rooibos, ți-l aduc cu zahăr – și atunci măcar poți să povestești despre cum cei de acolo nu-și cunosc meseria. (mi s-a întâmplat mie; rooibosul se îndulcește cu miere de felul lui)
34. Pe celălalt plic pe care-l ai scrie „Înlocuitor cafea 100%”.
35. Ai dat peste sencha.
36. Ai moștenit o plantație de ceai.
37. Te-ai mutat în Japonia.
38. Să bei apă caldă pur și simplu nu te mai satisface.
39. E un plic. E acolo. Orice altceva presupune Efort.
40. Ai urmat Iepurele în viziună și aia e singura chestie care ți se oferă de băut, după cum subliniază Pălărierul.

Am renunțat în mare parte să mai citesc bloguri de estrogen, site-uri cu sfaturi pentru femei și povești lacrimogene despre cum femeile din ziua de azi nu mai sunt femei. M-am amuzat, în mare parte mi-a trecut. (deși dacă ar fi să citesc din pur interes oripilat ceva, cred că m-aș orienta spre „„Perle” strict autentice care le trădează pe femeile schimbătoare, superficiale, proaste, fluctuante, egocentrice, meschine și snoabe” – cu un titlu ca ăsta, lectura se cere făcută într-un cerc de prieteni)

Changeling e al doilea volum al seriei Incubus al Amandei Meuwissen. E o serie pe care o tot citesc și o recitesc, dar de data asta nu dintr-o pasiune deosebită față de serie în sine, ci pentru că am citit-o o dată de curiozitate, apoi i-am făcut verificarea audio ca să fiu sigură că sună bine cartea înregistrată.

Există o anumită plăcere în a citi Alchimistul de un Paolo care nu-i Coelho (și nici Paulo), măcar că știi că poți să faci bancuri nefericite pe urmă cu prietenii. Și mai e și o altă plăcere în faptul că Alchimistul ăsta nu e filozofic decât tangențial – e o cărțulie fantasy de felul ei.

Ca în fiecare an, Noua Dreaptă se mobilizează să vină la Sf. Gheorghe de 1 decembrie. Localnicii nu-i doresc, după cum spun clar și majoritatea consilierilor locali (da, în frunte cu un român). Și mă gândeam că-ți trebuie ceva nebunie să mergi acolo unde și cei pe care păsămite îi susții nu te vor.

Nu mai știu sigur, dar parcă J.K. Rowling spunea odată că există un moment dincolo de care nu mai poți da vina pe părinți. Vina lor are un termen de expirare – după o vreme se presupune că ești adult, matur și-ți vezi de viața ta. E absurd ca după 20 de ani să te răzvrătești ca adolescentul că nu te lasă părinții să faci X și Y, sau ca după 25 să le reproșezi că nu-ți dau bani de buzunar și nu te înțeleg. Nu neapărat că după 25 vezi că părinții te înțeleg complet, dar poți să începi să te prinzi că n-ai ce face în direcția asta.

Din când în când recitesc cărți care mi-au rămas în minte și care m-au lăsat cu o profundă admirație pentru autor. În special dacă mă simt nasol și n-am chef de nimic, cum e cazul acum.