Michael Young – The Frozen Globe [recenzie]
The Frozen Globe e ultima carte din seria Canticle a lui Michael Young – ultima carte publicată, că e o sugestie la final că povestea ar mai continua.
The Frozen Globe e ultima carte din seria Canticle a lui Michael Young – ultima carte publicată, că e o sugestie la final că povestea ar mai continua.
][1]
Chestia asta verde:
Am descoperit-o când am intrat pe deviantArt acum câteva zile și am văzut că băgaseră un joc cu mascota site-ului, în care săreai pe diverse poze și te plimbai pe-acolo, încercând să ajungi la ceva comoară. La un moment dat mascota descoperea crăpătura asta, care era mereu în același loc. Crăpătura se mărea puternic și apărea cu o poză pe fundal și o altă poză care se întrezărea prin crăpătură – cu promisiunea că „AM VĂZUT”.
Povestea Idaho de una din aventurile ei de pe RATB. Eu aveam abonament pe toate liniile, când aveam. Și când n-aveam bombăneam de zor, că trebuia să fac ture lungi până să ajung la o cușetă unde să-mi facă cineva abonament pentru studenți.
Artiștii se împart în multe categorii, dar în acest articol se împart în două: cei ca niște arici și cei care nu-s ca niște arici. Cei care nu-s arici sunt oameni normali, care pot să înțeleagă că unora nu le place ce creează ei acolo, că există critici care critică bine și critici care critică prost și că nu e cazul să ia lucrurile prea personal.
Cartea asta mi-a fost recomandată în ideea că seria lui Sven Hassel a fost citită în disperare în anii ‘90, când se vindea atât de bine încât unii ar fi scris volume noi sub numele autorului. Așa că am luat Blindatele morții, în ideea că dacă-mi place un volum le iau și pe următoarele, o idee strălucită, pentru că n-am chef de următoarele volume.
Am renunțat în mare parte să mai citesc bloguri de estrogen, site-uri cu sfaturi pentru femei și povești lacrimogene despre cum femeile din ziua de azi nu mai sunt femei. M-am amuzat, în mare parte mi-a trecut. (deși dacă ar fi să citesc din pur interes oripilat ceva, cred că m-aș orienta spre „„Perle” strict autentice care le trădează pe femeile schimbătoare, superficiale, proaste, fluctuante, egocentrice, meschine și snoabe” – cu un titlu ca ăsta, lectura se cere făcută într-un cerc de prieteni)
Changeling e al doilea volum al seriei Incubus al Amandei Meuwissen. E o serie pe care o tot citesc și o recitesc, dar de data asta nu dintr-o pasiune deosebită față de serie în sine, ci pentru că am citit-o o dată de curiozitate, apoi i-am făcut verificarea audio ca să fiu sigură că sună bine cartea înregistrată.
Există o anumită plăcere în a citi Alchimistul de un Paolo care nu-i Coelho (și nici Paulo), măcar că știi că poți să faci bancuri nefericite pe urmă cu prietenii. Și mai e și o altă plăcere în faptul că Alchimistul ăsta nu e filozofic decât tangențial – e o cărțulie fantasy de felul ei.