„Shapely Ankle Preferr’d: A History of the Lonely Hearts Advertisement” de Francesca Beauman e exact ce sugerează și subtitlul: o istorie a anunțurilor matrimoniale. Sau, mai exact, o istorie a anunțurilor matrimoniale din Anglia și mai ales din Londra, cu accent pe ce s-a întâmplat înainte de a doua jumătate a secolului 20.

Nu știu cum s-a întâmplat de n-a ajuns „Wicked: The Life and Times of the Wicked Witch of the West” în România, pentru că a fost un fenomen în străinătate. Publicată pentru prima oară în 1995, este o reinterpretare a „Vrăjitorului din Oz”, având-o ca personaj central pe Elphaba, vrăjitoarea cea rea din Vest. Cartea a fost transformată și în spectacol muzical și a luat premiul Tony.

Harry Dresden e vrăjitor și detectiv. Din păcate, nu prea se are bine cu

Umberto Eco avea o pasiune deosebită pentru tot felul de ciudățenii inventate și imaginate de oameni de-a lungul istoriei. „Istoria tărâmurilor și locurilor legendare” e o carte superbă ca obiect, cu conținut extraordinar și imagini pe măsură. Eco povestește cu o erudiție extraordinară despre locuri de legendă, unele dintre care sunt foarte cunoscute (Atlantida…), altele mai puțin. Povestește istoria fiecăruia dintre ele, le prezintă în detaliu, iar apoi adaugă citate care le descriu din literatura scrisă de-a lungul timpului.

Știați că o să vină și momentul ăsta. Cel al lui Lev „Am scris un roman legendar de lung” Tolstoi și al romanului său legendar de lung.

Câteodată, printre zece știri politice și trei chestii deprimante, văd prin vreun feed ceva care e dulce cap-coadă și mai taie din sumbrul din jur.

Povestea lui Faust nu-i aparține lui Goethe, deși e drept că pe la noi asta e asocierea făcută cel mai des. Însă înainte să fie personaj de teatru, Faust a fost personaj de legendă, probabil bazat pe un alchimist, astrolog și magician german care s-a născut pe la sfârșitul secolului 15.

Yukio Mishima e unul dintre autorii japonezi care au un anumit renume și în afara țării lor de origine. Acum câțiva ani, când am cumpărat „Confesiunile unei măști”, am făcut-o mai mult pentru că știam autorul decât pentru că aș fi știut ce era cu cartea în sine, dar n-am regretat alegerea.

Landes a fost profesor de istorie la Harvard. Teoria lui este atat de lipsita de political correctness incat ma mir ca nu l-au dat afara. Dar poate ca acum 20 de ani nu erau atat de porniti.

[Notă: Această postare este scrisă de mac gregor]