Cărți de colorat și alte hobby-uri „de copii”
Acum o vreme erau tare la modă cărțile de colorat pentru adulți și m-au atras și pe mine unele, măcar ca idee, chit că am constatat că nu erau chiar pe gustul meu ca hobby, până la urmă.
Acum o vreme erau tare la modă cărțile de colorat pentru adulți și m-au atras și pe mine unele, măcar ca idee, chit că am constatat că nu erau chiar pe gustul meu ca hobby, până la urmă.
E un an un pic deprimant și nu prea am chef să scriu postări lungi și gândite.
Tradiția fotografică a familiei mele a început cu taică-meu, căruia îi place să facă poze (deși nu știu câte a mai făcut în ultima vreme), și a ajuns și la mine, care n-am mai pus mâna pe un aparat foto de ani buni de zile.
Într-o vreme îmi plăcea să merg prin oraș și să fac poze.
Se pare că o să ajung sâmbătă pe la East European Comic Con, în București (doar sâmbătă, doar Comic Con, după care iar trenul înapoi spre Brașov).
În ultima vreme n-am prea stat să mă uit ce mai fac grupurile de artiști pe care le știu, dar am găsit câteva chestii.
Uneori (odată la vreo lună, sau dau, sau trei) când mă plictisesc încep să mă uit la case de vânzare/închiriat din diverse orașe.
Biblioteca Britanică a anunțat că a postat peste un milion de imagini pe Flickr, care pot fi utilizate oricum, de oricine, pentru că imaginile sunt luate din cărți vechi, ieșite din copyright.
Bănuiesc că nu sunt singura căreia îi place să se uite la poze mișto, la picturi mișto, la desene mișto șamd.
Au ajuns și pe calculatorul meu niște poze pe care mi le-a făcut mătușă-mea în Istanbul.