Roxana-Mălina Chirilă

[][1]

…De ce nu? M-am plictisit de Cosmopolitan, Elle, Unica și alte cum-să-uri care-mi povestesc cum să fiu frumoasă, aranjată și să-mi țin bărbatul acasă.

Mă duc în căutare de recenzii când:
– mă bate gândul să-mi cumpăr/să citesc o carte și nu știu dacă merită. – am citit o carte care simt că avea ceva de zis, dar parcă nu m-am prins foarte clar care era faza cu ea. Vreau să văd ce spun alții.
– am citit o carte care nu mi-a plăcut și vreau să văd dacă motivele pentru care nu mi-a plăcut stau în picioare, sau dacă am interpretat ceva greșit
– am citit o carte care mi-a plăcut și vreau să văd ce păreri (și idei) au alții

Cică vor să dea o lege prin care să se închidă marile magazine în weekend. Comentariu de la Sorin Mierlea, președintele Asociației pentru Protecția Consumatorilor:

Anul trecut m-am enervat destul de tare de Valentine’s Day. E o zi atât de dulce, atât de însiropată, atât de plină de tot felul de chestii drăguțele încât nu simt niciun fel de atracție față de ea. În mod normal aș ignora-o, însă am învățat să fiu prudentă în ce-o privește.

Am dat peste o listă a concursurilor literare de anul ăsta. Cele din România. O anumită caracteristică se repetă aproape la toate, în mod covârșitor: imposibilitatea de a da în mod real de concursurile astea.

1. Dulcea iubire a existenței

Cărți de spiritualitate care nu duc nicăieri, cărți de auto-ajutor care nu-ți spun nimic nou, articole încurajatoare despre cum să fii un om mai bun, sfaturi despre emoțiile pe care să le ai și despre iertarea pe care s-o manifești (dar care nu te învață nimic de genul), refrenul continuu „cunoaște-te pe tine!” și, alt refren, „poți deveni mai bun!”

Am vrut să văd Ultimul Zburător încă de când i-am văzut trailerul, am aflat că a existat o petrecere pentru trailer și că 70 de motocicliști au defilat cu ocazia respectivă. Toată povestea are un aer de eșec epic:

Acum câțiva ani, la un târg de carte, am găsit Memoriile lui Casanova, o ditamai carte de sute de pagini, cu coperți albastre. Le-am luat, iar după ceva timp am zis să le citesc. Dar, surpriză, surpriză! Erau varianta prescurtată.

Știți filmul ăla cu Fantoma de la Operă? Da, toată lumea îl știe, cu cântat aproape non-stop și cu tipul cu masca pe un sfert de față. Dar mai există și alte filme pe același subiect. Printre care și Il Fantasma dell’ Opera, un film horror din Italia, în regia lui Dario Argento, care conține scene grafice de violență, sex ciudat și un pitic.

Am descoperit un articol fascinant de pe site-ul oficial al grupării MISA în care un bărbat își împărtășește trăirile spirituale cu restul omenirii. Se pare că după vreo 5 ore de trimis energia lui Dumnezeu la toată lumea, inclusiv lui însuși, omul s-a simțit puțin obosit și deprimat. Dar în loc să se odihnească, a continuat să energizeze tot ce prindea.