Am petrecut mai bine de o săptămână cu nasul în tot felul de cursuri și cărți pe tot felul de teme, bătând la cap oameni să-mi explice tot felul de prostii, întrebându-mă dacă să mă înscriu, eventual, la o conferință din Brașov, încercând să descifrez ce reviste sunt cotate ISI și începând să iau în serios varianta unui doctorat, deși în clipa în care am terminat masteratul am fost prea amărâtă ca să mă gândesc să continui, cum era planul inițial (apoi mi-am dat seama că nu trebuie să continui la București, pot merge în Cluj).

O să intru în detalii mai târziu și o să scriu câteva recenzii la niște cărți superbe (academice)(bine, no, și literare, să fie de toate pentru toți). Dar înainte de asta…

Cel puțin, cred că a fost o întâlnire de gradul trei cu Martorii lui Iehova. Nu mi-e foarte clar cum stă treaba cu gradele astea.

Mergeam pe stradă pe cea mai ocolită rută posibilă către primul bancomat, că aveam chef de o plimbare, când m-a luat un tip mai în vârstă deoparte, dacă se poate să mă întrebe ceva. Eu credeam că vrea să mă întrebe cât e ceasul, sau altă chestie de genul ăsta.

-V-ar plăcea să fiți mereu atât de tânără și frumoasă cum sunteți acum? mă întreabă omul.

Momentan sunt prinsă de diverse preocupări, așa că nu vă scriu mult. Pentru cei care sunt interesați de scris, literatură și alte chestii de genul ăsta, recomand (mult? tare? cald? la 100 de grade?) blogul unei profesoare de „creative writing” – adică de scris literatură, mai pre românește. A publicat două romane, a fost pe ici, pe colo la diverse întâlniri scriitoricești și predă la Ball State University. A predat și la Minnesota State University-Mankato, The College of New Jersey, și la University of Pittsburgh.

Există puține lucruri care mă enervează mai tare decât prieteni care aruncă spre mine cu linkuri către youtube (date pe messenger). Bancuri pe messenger? Tolerabile. Linkuri către articole? Șansele sunt foarte mari să arunc un ochi și să le închid. 9Gag, Tumblr, etc.? Se deschid și se închid repede.

Youtube?…

Naiba să-l ia.

Mă distrează la culme să văd cu ce năbădăi de căutări ajunge lumea pe blogul ăsta. Printre căutări normale, gen „roxana mălina chirilă” sau „sushi cu somon”, m-am trezit în trecut cu „secta apostolii nimfomani” și alte căutări interesante.

Hai că mai am o tură de nebunii. Și ca să nu spună cei care au căutat că nu găsesc ce caută pe aici, le și răspund. Unde se poate răspunde, normal.

Cursuri la nivel de facultate, gratis. Relativ ușor de urmărit. Profesori de la universități cu renume și prestigiu. Teste. Certificate.

Se pare că e din ce în ce mai răspândită ideea cursurilor la nivel înalt, deschise publicului. Mai demult auzisem de TTC (The Teaching Company, mai nou The Great Courses) și alte proiecte de genul, în care profesori buni, cu prestigiu, de la universități importante ofereau cursuri înregistrate audio/video. Singura problemă cu ele fiind prețul – un curs la preț normal se ridică undeva la peste $100, poate ajunge la $200 liniștit.

Apoi am auzit de Yale Open Courses – cursuri înregistrate la Yale și puse pe net. Pe gratis, de data asta. Din ce în ce mai bine, mai ales pentru buzunare românești.

Acum vreo lună un amic de-al meu mi-a dat link către Coursera.org – mai exact, către un curs de algoritmi care nu începuse încă. M-am tot uitat să văd ce vrea site-ul de la mine și dacă e pe bani sau ba, cine ține cursul, ce e cu Coursera și despre ce e vorba în propoziție.

M-am uitat peste disertația mea de master. Am pomenit peste tot o anumită autoare – Parrish. Parrish spune, Parrish explică, Parrish e de părere că. Și i-am dat înainte cu lucrarea scrisă de Parrish de parcă soarele ar fi răsărit și ar fi apus cu Parrish – pe bună dreptate, de altfel, pentru că scrisese niște chestii interesante despre fanfiction. Am dat citate, am parafrazat, am scris numărul paginii, am explicat despre ce e vorba în lucrarea ei, am preamărit-o, explicat-o și i-am făcut altar…

Un amic de-al meu a primit cadou un joc și s-a gândit să-l dea mai departe. Ideea e așa: Frozen Synapse, Metacritic score: 85%, joc indie tare, coloană sonoră mișto. Turn-based. Ca să citez din critici: „Frozen Synapse is a turn-based game with a distinctly tactical focus and thrilling one-versus-one combat. It feels a lot like chess but with rocket launchers.” (Daniel Shannon, Gamespot.com) „Each turn you take in Frozen Synapse is a calculated gamble, which makes the constant cycle of second guesses, tactical sneakiness, and erupting chaos in this turn-based shooter intensely absorbing.

De multă vreme încoace am un Kindle. De fapt, de atât de multă vreme încât e un Kindle varianta veche, cu tastatură. Dar am avut ocazia să văd și un Kindle 6 Wi Fi – Kindle 6, fără tastatură (și mai ieftin).

În primul rând, pentru cei care nu știu, un Kindle e un dispozitiv de pe care citești cărți electronice… și cam atât. Nu e o tabletă, nu pui jocuri pe el, n-ai cum să vezi filme și uneori nici măcar n-are touchscreen. Cu toate astea, e genial.

Am descoperit azi un restaurant tailandez simpatic prin centrul Clujului. Mâncare bună, destul de ieftină, atmosferă plăcută. Recomand mai departe. Aș da și adresa, dar mă tem c-am uitat-o și indicațiile îmi lasă de dorit. Mi-e dor de vreme frumoasă și de copaci înfrunziți, de o priveliște frumoasă de la Cetățuie. Dar chiar și în zile triste și mohorâte, e un aer plăcut, studenți, elevi, oameni de toate felurile. Am intrat într-o farmacie în care lucra o negresă și câteva clipe nu mi-a venit să cred că cineva ar putea să imigreze aici de bună voie.