Editura Paralela 45 are o nouă colecție numită „Prima Dragoste”, care a fost lansată oficial la Bookfest 2022. Deocamdată cuprinde 5 romane scrise de autori români, din care eu una am cumpărat 3 (oarecum aleatoriu, dar acum mă simt un pic prost față de ceilalți scriitori, care precis nu sunt cu nimic mai răi).

Într-un magazin mare, am văzut salate la pungă. Frunzele de diverse tipuri erau deja spălate, tăiate și ambalate. Mai trebuia doar să le torni în bol, dar cea mai mare parte a efortului era deja făcută.

Am cedat presiunii de grup și m-am înscris la Dracula Daily, iar acum citesc în „timp real” povestea lui Jonathan Harker și a contelui Dracula, la fel cum fac și o grămadă de alți oameni vorbitori de engleză din lume.

Poate ești traducător juridic, medical sau literar și ți-a picat un proiect mic, teoretic din domeniul tău, dar care e pentru o firmă din zona IT. Sau poate că vrei să te reprofilezi și ai primit un test. Cert e că acum te uiți ca mâța-n calendar la niște chestii fără cap și fără coadă și te întrebi ce mama naibii vezi acolo.

Mi s-a mai întâmplat și mie să mă supăr pe oameni, dar niciodată nu m-am lamentat neîntrerupt cale de 260 de pagini. Până și când eram proaspăt plecată de la MISA și foarte nervoasă tot mai luam o pauză.

M-am trezit cu un proiect venit peste noapte - ghinion că a fost scurt, pentru că am putut să mă reapuc repede de „Să nu râzi :((”.

Elif Shafak! Am din greșeală o carte de-a ei care nici măcar nu e un roman, „Cum să rămâi lucid într-o epocă a dezbinării”. Zic „din greșeală” pentru că am cumpărat-o cu un clic dat aiurea. Volumașul ăsta de un pic peste 100 de pagini a fost nu demult printre ofertele Cărtureștiului și se putea lua în schimbul unor puncte de fidelitate. Tot ce trebuia să faci era să dai clic pe un buton.

O nouă zi, o nouă provocare.

Am redeschis „Manuscrisul fanariot” la pagina 342, unde l-am lăsat ieri. Partea a IV-a, capitolul 27: „Leun o aștepta în poartă, privind strada îngustă care cobora până în Cotul Morii. Deasupra se deschidea cerul sudului, lacrimă înaltă prin care trecuseră sute de ochi.” O să fie o zi lungă.

Din când în când zic că ar trebui să citesc mai mult - nu pentru cultura mea personală, ci pentru că rămân fără spațiu pe rafturi și ar mai trebui să le fac vânt unor volume. Iar dacă tot mă apuc de alea, sunt cărți pe care tot vreau să le citesc de ceva vreme și la care nu mai ajung. Deci, pentru că n-am foarte mult de lucru zilele astea, o să mă pun pe citit.

Țineți minte fazele alea din gimnaziu sau liceu când chiulea jumătate de clasă, iar profesorul intra pe ușă și începe să urle la cei rămași? „Sunteți chiulangii! Sunteți chiulangii!” Iar ăia rămași își blestemau zilele, evident, pentru că nu ei erau cei care chiuleau, dar trăgeau oricum ponoasele?