Demult de tot, pe vremea când să socializezi pe net nu însemna să stai pe Facebook, iar internauții erau puțini, exista un concept numit „netichetă”. Neticheta era o etichetă pentru tot ce ținea de online - un set de reguli de bună cuviință pe care cam trebuia să le știi dacă voiai să ai parte de conversații civilizate.

Mai demult discutam cu niște oameni cu înclinații „de dreapta”, români cu un pic de cultură politică și cu niște habar despre ce e în SUA. Eu am în mod natural înclinații mai „de stânga”, dar se pare că dacă ești om de înțeles și ești capabil să asculți ce spun ceilalți, nu e așa o problemă să înțelegi punctele de vedere ale taberei adverse. Ba poate ai mai multe în comun cu normalii la cap din partea „cealaltă” decât cu exaltații din tabăra „ta”.

Editura Paralela 45 are o nouă colecție numită „Prima Dragoste”, care a fost lansată oficial la Bookfest 2022. Deocamdată cuprinde 5 romane scrise de autori români, din care eu una am cumpărat 3 (oarecum aleatoriu, dar acum mă simt un pic prost față de ceilalți scriitori, care precis nu sunt cu nimic mai răi).

Într-un magazin mare, am văzut salate la pungă. Frunzele de diverse tipuri erau deja spălate, tăiate și ambalate. Mai trebuia doar să le torni în bol, dar cea mai mare parte a efortului era deja făcută.

Am cedat presiunii de grup și m-am înscris la Dracula Daily, iar acum citesc în „timp real” povestea lui Jonathan Harker și a contelui Dracula, la fel cum fac și o grămadă de alți oameni vorbitori de engleză din lume.

Poate ești traducător juridic, medical sau literar și ți-a picat un proiect mic, teoretic din domeniul tău, dar care e pentru o firmă din zona IT. Sau poate că vrei să te reprofilezi și ai primit un test. Cert e că acum te uiți ca mâța-n calendar la niște chestii fără cap și fără coadă și te întrebi ce mama naibii vezi acolo.

Mi s-a mai întâmplat și mie să mă supăr pe oameni, dar niciodată nu m-am lamentat neîntrerupt cale de 260 de pagini. Până și când eram proaspăt plecată de la MISA și foarte nervoasă tot mai luam o pauză.

M-am trezit cu un proiect venit peste noapte - ghinion că a fost scurt, pentru că am putut să mă reapuc repede de „Să nu râzi :((”.

Elif Shafak! Am din greșeală o carte de-a ei care nici măcar nu e un roman, „Cum să rămâi lucid într-o epocă a dezbinării”. Zic „din greșeală” pentru că am cumpărat-o cu un clic dat aiurea. Volumașul ăsta de un pic peste 100 de pagini a fost nu demult printre ofertele Cărtureștiului și se putea lua în schimbul unor puncte de fidelitate. Tot ce trebuia să faci era să dai clic pe un buton.

O nouă zi, o nouă provocare.

Am redeschis „Manuscrisul fanariot” la pagina 342, unde l-am lăsat ieri. Partea a IV-a, capitolul 27: „Leun o aștepta în poartă, privind strada îngustă care cobora până în Cotul Morii. Deasupra se deschidea cerul sudului, lacrimă înaltă prin care trecuseră sute de ochi.” O să fie o zi lungă.