Știu mulți oameni care se caută pe sine, dar încă n-am reușit să mă dumiresc exact ce se așteaptă să găsească. Talent? Dorințe? Aspirații? Dumnezeu? (Dumnezeu e în toate, deci trebuie să fie și în ei, deci îl pot găsi pe Dumnezeu în ei, QED)

1. La început au fost dinozaurii, iar dinozaurii erau indezirabili, așa că și-au luat formă umană și s-au făcut reptilieni.
2. La multă vreme după reptilieni se nasc oamenii – nașterea lor are loc în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, unde sunt minele de sare. Fără sare în organism, oamenii mor – și doar în această zonă geografică există sarea.
3. Reptilienii se culcă cu fiicele oamenilor și îi nasc pe francmasoni, care devin faraoni egipteni. Alți reptilieni pun bazele dinastiilor orientale.
4. În aceeași perioadă, extratereștrii devin zei în multe zone ale Terrei.
5. Dacii construiesc primele biserici creștine, știind că vine Iisus.
6. Reptilienii francmasoni evrei îl omoară pe Iisus.
7. Evul Mediu, francmasonii sunt reduși la pâlcuri mărunte din cauza credinței de nestrămutat a popoarelor.
8. Credința popoarelor se strămută și francmasonii se infiltrează în rândurile constructorilor de biserici și le fură gesturile secrete.
9. După iluminism, francmasonii – care sunt și evrei – conduc lumea liniștiți și trec de la sclavia propriu-zisă la forme mai subtile de sclavie, în care oamenii au acces la educație și pot să-și aleagă slujbe mai bune. (dovada că se știau acestea încă din secolul 18)
10. Francmasonii își încep planul diabolic de a omorî populația cu medicamente. În mod ciudat, speranța de viață crește puternic.
11. Sclavia devine și mai subtilă. Condițiile de lucru se îmbunătățesc, orele de muncă sunt mai puține, oamenii sunt prea liberi, așa că se inventează televizorul pentru subjugarea oamenilor.
12. Pentru că medicamentele nu funcționează, se inventează chemtrails pentru uciderea populației. Efectele sunt cele pe care nu le vedeți.
13. Pentru că oamenii au relații prea bune și dramele sunt prea puține, iar moralitatea e prea mare, se inventează și se promovează homosexualitatea.
14. Extratereștrii revin și își oferă ajutorul pentru a scoate omenirea din tot acest haos indus de reptilienii evrei și masoni, care sunt rockeri sataniști și homosexuali.
15. Lumea începe să afle toate adevărurile de mai sus și să dea mai departe informațiile, pe sub nasul reptilienilor francmasoni evrei care nu știu nimic…

A fost weekend-ul anilor ‘80 pe Hit Music Channel, un canal TV pe care chiar dau muzică agreabilă. Acuma, nu știu cum sunteți voi, dar eu știu muzica din anii ‘80 aproape pe dinafară, dar n-am prea stat să mă uit la videoclipuri – și de-abia zilele astea mi-am dat seama ce am ratat.

Citeam o postare de pe Goodreads a cuiva care zicea că s-a săturat de comparațiile între cărți și bebeluși. Până la un punct, o carte și un copil seamănă: ai conceput, ai creat ceva cu un mare efort din partea ta și apoi te simți foarte protectiv cu acea creație. Doar că motivele de a proteja un bebeluș nu sunt valabile la cărți: un bebeluș uman e foarte fragil și are nevoie de toată susținerea adulților ca să supraviețuiască. În schimb, o carte e ca un crocodil: îi dai drumul în natură și indiferent câte pietre sunt aruncate în el, crocodilul nu se sinchisește.

În articolul precedent ziceam că am jucat unul dintre cele mai distractive jocuri din League of Legends de până acum, după care am descris League of Legends, dar nu și meciul în sine.

Aseară cred că am jucat unul dintre cele mai distractive jocuri din League of Legends, care s-ar putea să-mi schimbe atitudinea în joc pentru o perioadă lungă de acum înainte. Despre care probabil că o să vă povestesc mai încolo, că deocamdată o să povestesc ce-i cu jocul în sine (altfel mă lungeam prea mult).

San-Antonio mi-a fost recomandat insistento-călduros, și pe blog, și în privat pe Facebook. Așa că, normal, în prima fază mi-am luat un singur volum scris de el, la întâmplare. S-a nimerit să fie Lupul travestit în bunicuță.

Că tot a fost triada sărbătorilor feminine, s-au revărsat de pretutindeni cugetări despre femei. Am aflat de la CTP că femeile nu gândesc, dar sunt aproape de Dumnezeu. Am aflat de la alții că femeile sunt sublime zeițe de adorat, nu de înțeles. Am aflat că femeia e femeie la 40 de ani, dacă nu cumva e femeie în altă perioadă a vieții. Și unii spun că bărbatul e ca un ciorap de 2 lei, iar femeia… femeia e ca o traducere de 3 lei/pagină și de-aia cele două sexe sunt condamnate la neînțelegere (sau oricum, comparația era pe-aproape).

Ieri eram chitită pe două chestii: 1. să lucrez; 2. să mănânc o prăjitură. Așa că după ce m-am ocupat puțin de prima pasiune, am zis să mă ocup de a doua, cea cu prăjitura. Dar, 8 martie, totul plin, m-am plimbat trei sferturi de oră pe Republicii încercând să găsesc un loc unde să stau. Până la urmă, din disperare de cauză, am mers la Open Heart, de pe Michael Weiss.

Am ieșit azi pe Republicii, în căutarea unui loc unde să bag încă o rundă de editări la Flight from Hell, să-mi public odată romanul ca să pot trece la altceva (de exemplu, la continuarea lui; sau la diverse povestiri în diverse stadii de terminare). Mi-am găsit și eu ziua: buluc de lume pe străzi, buluc de lume în cafenele, până și la Koffeol unde doar prăjiturile sunt la preț, că restul e la suprapreț, e arhiplin. N-ai unde să arunci un ac, darămite să ocupi o masă.