Am vrut inițial să scriu articolul ăsta ieri, dar mi-am dat seama că o s-o ia lumea de banc (bine, unii au luat diverse bancuri prea în serios, așa că tot dau peste comentarii pline de prejudecăți și înjurături la știri false).

Am dat peste o discuție foarte amuzantă azi. În contextul în care se discuta despre un cadru didactic universitar care se făcea de rahat postând pe Facebook tot felul de aberații medicale despre vindecatul prin gânduri, cineva s-a simțit dator să spună că știa un profesor universitar care scria poezii porno și le posta pe net. De parcă cele două ar fi cumva echivalente: prostii fără bază științifică ce pot face rău și literatura de prost gust.

Ultima modă în creșterea copiilor spune așa: apără-i de tot ce s-ar putea să le pice prost, învață-i că e dreptul lor să fie considerați perfecți indiferent ce ar face și nu-i învăța să se descurce când au eșecuri.

Pentru cine are norocul de a nu sta în Brașov în perioada asta și deci are nevoie de înștiințare: se deschide un mall nou, Coresi. Ceea ce e destul de interesant dacă locuiești aici, pentru că nu e genul de oraș unde se întâmplă tone de lucruri noi și interesante. Atracțiile majore sunt Biserica Neagră, cunoscută pentru faptul că e aici de sute de ani, și munții, care sunt ceva mai vechi.

Citeam acum articolul lui Zoso despre motivele pentru care nu-și construiește o casă. Am râs una bună când am citit primul motiv.

Uneori n-am chef să mă exprim în cele mai clare moduri și prefer să fac puțin mișto de oameni cu tot felul de așteptări nerealiste de la viață. Dar m-a lovit acum o pasă de seriozitate, așa că vreau să lămuresc niște lucruri, legate de căutări interioare/dezvoltare personală.

Pe 12 martie a murit un scriitor. Nu pot să zic că nu mă așteptam: de ceva ani buni era bolnav de Alzheimer și, deși era genul de om care nu se lasă cuprins de disperare la primul obstacol, știa și el că finalul nu e foarte departe. A militat pentru dreptul de a muri când își dorește, înainte să ajungă legumă, a participat la documentare despre eutanasiere și despre moarte – _deci _se știa foarte clar care e situația.

E ziua internațională a poeziei – sau cel puțin așa ne spun cei de la Julius Meinl. Așa că în multe cafenele din țară și din străinătate au o campanie în care îți dau o cafea contra unei poezii – din câte am auzit, anul trecut trebuia să o scrii pe loc, pe un șervețel. Poate am auzit prost, că eram într-un oraș în care nu participa nicio cafenea la campanie… -_-

Multe discuții zilele astea despre faptul că se interzice fumatul în localuri, deci și în cafenele, deci cei ca mine, cărora le place să bea o cafea, se pot întoarce acasă fără să miroasă a țigară ca niște fumători înrăiți.

Știu mulți oameni care se caută pe sine, dar încă n-am reușit să mă dumiresc exact ce se așteaptă să găsească. Talent? Dorințe? Aspirații? Dumnezeu? (Dumnezeu e în toate, deci trebuie să fie și în ei, deci îl pot găsi pe Dumnezeu în ei, QED)