Mi-a trecut azi prin fața ochilor cineva care comenta că nu știu cine e atât de nebărbat încât a ajuns să-i cumpere absorbante gagicii. Acuma, din punctul meu de vedere, absorbantele sunt cam ca hârtia igienică: le iei pentru că e nevoie, dar nu stai să te gândești la utilizări în momentul în care le pui în coș. În plus, nu există metodă mai clară pentru un tocilar să demonstreze că are o gagică acasă decât cumpăratul de absorbante.

După Revoluție, bunicul s-a pensionat, și-a luat permisul de conducere și a ajutat-o pe bunică-mea cu farmacia. N-am stat niciodată să îl întreb exact ce făcea, dar țin minte o excursie sau două în Târgu Mureș, după marfă, în Dacia lui. (așa că pot să vă spun sigur: la Târgu Mureș am învățat să-mi leg șireturile, stând în mașină cu bunicul ca s-o așteptăm pe bunica să rezolve cu medicamentele)

1 martie, 8 martie și alte sărbători de femei: tot văd femei și feminitate peste tot, așa că până nu uit… Una dintre cele mai triste chestii e că de vreo câțiva ani încoace, când dau peste articole despre energii feminine și descoperirea feminității, toate sună de parcă ar fi scrise de persoane cu aceleași floricele nerealiste în cap. Școli spirituale, de la Mantak Chia la diverse „… chi”-uri, la yoga românească – sau femei independente care țin cursuri și scriu articole, toate vorbesc despre aceleași lucruri femininiste.

Am renunțat în mare parte să mai citesc bloguri de estrogen, site-uri cu sfaturi pentru femei și povești lacrimogene despre cum femeile din ziua de azi nu mai sunt femei. M-am amuzat, în mare parte mi-a trecut. (deși dacă ar fi să citesc din pur interes oripilat ceva, cred că m-aș orienta spre „„Perle” strict autentice care le trădează pe femeile schimbătoare, superficiale, proaste, fluctuante, egocentrice, meschine și snoabe” – cu un titlu ca ăsta, lectura se cere făcută într-un cerc de prieteni)

Cred că e multă lume neiubită, sau sunt unii neiubiți cronic care caută și caută și caută iubirea atât de puternic încât adună în jurul lor rechini întreprinzători. Cert e că indiferent unde mă întorc, dau peste seminarii și workshopuri pentru oameni care simt nevoia de ceva mai sentimental în viața lor. Seminarii despre cupluri, despre cum să-ți găsești femeia interioară, despre cum să te iubești, cum să fii mai bun.

E vreun secret pentru cineva că la noi se traduc știri într-o veselie și că uneori chestiile sunt reprezentate aiurea în presă? Sper că nu e. Ce mi-a atras atenția de curând e o statistică interesantă care spune că 40% din victimele violenței domestice sunt bărbați. Am băgat un ochi pe net, se pare că știrea stă în picioare și așa e… dar nu la noi, ci în Marea Britanie.

Din când în când mă ciocnesc de persoane care spun că femeile ori nu se joacă pe calculator, ori vor jocuri drăguțe, cu inimioare și toate cele. Din experiența mea lucrurile nu prea stau așa, doar că experiența mea e restrânsă la puținele femei pe care le cunosc. Partea bună? Am un blog, pot să pun întrebarea public ca oricine să poată răspundă la ea. Deci: #fetelor, ce jucați? Ce jocuri v-au plăcut?

[][1]Jucând Portal M-am tot gândit și am ajuns la concluzia că habar n-am de ce nu s-ar juca femeile pe calculator, în afara faptului că „tradițional” nu se joacă. Teoretic „se știe” că jucătoarele sunt la fel de rare ca perlele și la fel de neobișnuite ca șerpii cu două capete. Există legende că ar exista, dar cu puține excepții nu prea ai șanse să le vezi. Doar că de fapt statisticile nu confirmă miturile.

Uneori oamenii au auzit niște basme când erau mici și țin morțiș să-ți povestească despre ele, transpunându-te într-un rol principal în care nu prea te potrivești, dar hai că mai tăiem o mână, mai lungim un picior și poate-poate se leagă ceva. De exemplu, uneori sunt anunțată nitam-nisam că nu pot să înțeleg anumite lucruri, că-s femeie: tehnologie, jocuri, sport, logică, hărți. Sau sunt întrebată dacă faptul că sunt nervoasă e din cauză că-s la ciclu și nu, să zicem, a faptului că-s obosită și m-am certat cu cineva.

Am avut o sclipire de geniu. Multă lume e foarte confuză cu privire la ce vor femeile, nu? Din Evul Mediu la Freud și până în ziua de azi, e plin de tot felul de articole, postări pe blog, workshop-uri, cărți, prostii, toate pe tema femeilor: ce vor ele, cum sunt ele. Și indiferent ce faci, tot nu-i bine. Nu? Uite care e revelația mea: Motivul pentru care femeile sunt paradoxale Motivul pentru care pare că nu ne decidem ce vrem Motivul pentru care suntem atât de iraționale – azi vrem una, mâine vrem alta Motivul pentru care spunem că vrem ceva și pe urmă ne enervăm când vedem că primim fix ce am zis că vrem …e că unii n-au observat încă faptul că nu suntem toate una și aceeași persoană.