Dintr-un motiv sau altul, blogurile pe care le urmăresc dau sfaturi de frumusețe și îngrijire personală.

Mai am încă o săptămână până la terminarea proiectului buclucaș și în continuare folosesc adresa de mail a companiei, de care povesteam cu drag nu demult.

Recunosc că am o prejudecată legată de unguri, dar mi se confirmă cu o acuratețe de speriat de fiecare dată când primesc un mail de la ei: ungurii scriu îngrijit.

Vineri am vizitat-o pe fosta mea dirigintă din liceu. Mă întâlnisem cu ea prin oraș, a rămas că ne vedem la școală – dimineața i-am trimis un SMS în prealabil să o întreb dacă ora 10 este în regulă ca să vin în vizită.

Nu că nu mi-ar plăcea poveștile care implică relații, îndrăgosteli și alte alea, dar în momentul în care pun mâna pe un roman de dragoste get-beget, indiferent cât de „îndrăzneț” sau de „bine scris” se spune că ar fi, interesul meu scade relativ repejor, apoi dispare complet.

Dacă vreți să mă auziți înjurând, faceți următorii pași: Angajați-mă pe un proiect mic, care n-ar trebui să fie mare bătaie de cap.

Am multă treabă până pe luni-marți, așa că dintr-un non-chef teribil de a găti am fost la o pizza, cu care ocazie am apucat să explic teoria nivelului restaurantului, ghicit din pizza vegetariană din meniu.

Acesta este Alexandru Andrieș, cântând în stilul simplu și ușor ironic pe care-l au generațiile mai vechi de cântăreți:

Știți zgărzile alea de metal? Nu lăsați câinii cu ele când nu sunteți prin preajmă.

Pe Republicii în Brașov vezi din loc în loc scris pe pereți „Sculptorul Dan Gavriș președinte”, sau ceva de genul – parcă prin zona Modarom, pe lângă celelalte afișe, sunt chestiile astea.