Bănuiesc că dacă vă uitați la televizor mai mult ca mine, sau dacă intrați mai des pe site-uri de știri, ați aflat deja de accidentul unui autocar românesc în Muntenegru. 18 morți, restul răniți, accident grav, picaj într-o prăpastie. Cam ăsta e rezumatul. Toată presa vuiește, politicienii se implică. Văd pe Mediafax că Ponta a declarat că miercuri e zi de doliu național, în rest cei rămași în viață vor fi aduși înapoi cu avionul și cu medicii lui Arafat lângă ei.

Sunt site-uri unde nu poți comenta. Ok, am înțeles, nu-i bai. Sunt site-uri unde nu poți comenta decât la subiect. E un stil și ăsta. Sunt site-uri unde nu poți comenta decât dacă te supui trup și suflet ideologiei. (Yogaesoteric.net; e careva din exmisa care nu a încercat marea cu degetul să vadă dacă îi e acceptat un comentariu sau nu?) Sunt site-uri în care poți comenta la liber și nu dispare decât spam-ul (una din chestiile mișto de pe blogul lui Rapcea)

Bacalaureatul e o constantă a învățământului românesc – dar o constantă inconstantă, un mister prelung al zăpăcelii. Ce valoare are bacul? Cum se dă? Cine îl dă? Cum se copiază sau nu se copiază, la ce materii se dă, care e faza? Teoretic vorbind, cam toată populația României care are peste 20 de ani a dat bacul, dar nu știu dacă bacul ăsta sau alt bac. E oare bacalaureatul meu egal cu al mamei, cu al celor de pe la 30 de ani, cu al lui frate-miu, care-l dă acum?

Bla-bla, marș pentru normalitate, 8 iunie 2013, București, Piața Victoriei, ora 11. Am aflat informația asta de pe blogul lui Mihai Rapcea. Dar se pare că informația vine (inițial) de pe blogul Apologeticum. Părerea mea sinceră e că și susținerea vehementă a homosexualității în diverse chestii corecte politic, prezentarea intensă a acestui subiect în presă, artă și ce-o fi, dar și împotrivirea vehementă împotriva homosexualității în toate felurile sunt mofturi. Pentru că n-avem ce face, ne agităm degeaba cu un aer extrem de auto-important.

Am câteva hobby-uri mai șui, printre care cititul de articole și texte siropoase despre femei și relații. În fond, ca deținătoare de doi cromozomi X, simt deseori necesitatea să fiu la curent cu credințele și ideile religioase exprimate clar, concis și plin de dragoste în domeniu. Ca să știu cam care mai sunt curentele. Mai un Cosmo, mai o Unica, mai un Google pe domeniu. Nu prea des, ci când frec menta.

Îi răspund aici lui Dorin Lazăr, care scria de curând despre Reductio ad Huidum: acel fenomen din presa/mentalitatea românească în care diverse dosare sunt judecate de opinia publică în raport cu cazul lui Huidu. Dorin, problema e mai gravă și spune așa: ne e mult mai greu să ne imaginăm chestii abstracte decât chestii clare. Oamenii nu donează prea mult pentru cauze bune decât dacă au un exponent, o victimă identificabilă cu care să empatizeze.

Pe Yogaesoteric.net a avut loc un accident îngrozitor. Cineva din echipa celor care scriu mereu că adevărul va triumfa a scăpat un comentariu real din partea cuiva care avea ceva de cârcotit! ionescu : terci Imi plac informatiile care se pot lectura pe un site de Yoga, al unei autentice scoli spirituale. Un fele de ziare de pe taraba…colorate, cu fete nurlii sa saliveze prostii. Numai masoni, oculta mondiala, extraterestii, dosarele lui Bivolaru, etc.

Dând să-mi verific mailul azi, mi-au căzut ochii pe o știre despre un proiect de lege din Lituania, care ar duce la interzicerea avorturilor. În Polonia nu-i voie cu avorturi. Pe diverse site-uri ortodoxe (gen Ortodoxia Tinerilor, sau blogul lui Saccsiv) se vehiculează ideea că e un proiect de lege anti-avort ar fi o chestie bună. Și nu e deloc prima oară când aud subiectul. O chestie care se pare că le scapă cu desăvârșire acestor indivizi susținători ai interzicerii avorturilor e că teoria e una, practica e alta.

(da, am șutit titlul postării de la Mihai Rapcea) Am fost din nou pomenită de Yogaesoteric.net într-un articol despre documentarul finlandez „Chemarea gurului tantric”, în care am apărut și eu ca martor discutând despre MISA. Și dacă tot m-au pomenit ei, hai să-i pomenesc și eu. Nu-mi fac iluzii că mi-ar răspunde, așa că probabil postarea mea aici o să fie un monolog. E ok. Despre presă Cei care scriu pe Yogaesoteric, indiferent cine ar fi (de data asta sunt anonimi), discută deseori despre cum presa le vrea răul, despre cum articolele se scriu la comandă și cum sunt nedreptățiți.

Nu am cine știe ce opinii politice puternice și stau prost și la capitolul de cunoștințe. Nu mă întrebați ce planuri de legi susțin cei de stânga și care planuri de legi sunt ale celor de dreapta, ce proiecte sunt în desfășurare la Ministerul Justiției sau care e afilierea politică a personajului care a venit cu ideea X. Nu mă întrebați nici cum se aleg europarlamentarii. Efectiv nu mă interesează. Atât de tare nu mă interesează, de nu pot să vă explic.