Dacă faci un joc de cuvinte bazându-te pe omofonii în engleză sunt șanse mari ca auditoriul să se uite strâmb la tine. Gen: „De ce sunt minerii cei mai curați oameni? Pentru că lucrează în baie”; „Vita e frumoasă”. Și adevărul e că în engleză sunt mult mai ușor de făcut asocierile astea, deci dacă la noi chiar și cele mai aiurea jocuri de cuvinte sunt considerate „diștepte”, la ei… nu prea. S-au săturat. Au fost prea multe, gata de-acum.
Amu, nu știu cum se făcu, dar odată când eram eu tinerică, drăgăliță Doamne, și stam în banca mea în ora ace în care studiam cărțulii românești, făcurăm basmul Harap Alb. Și iacătă cum se încinse o discuție despre personajele care mai de care, se trezi unul să spună ceva de Păsări-Lăți-Lungilă.
Întâi și întâi, îmi cer scuze că a durat atât recenzia asta. Cartea e citită de ceva vreme (sau mai bine zis, ascultată, dar tot pe acolo), însă m-am luat cu o grămadă de treburi în regim mai mult sau mai puțin urgent și am tot amânat.
Dacă mă uit la un film de acțiune în 3D pe la jumătatea filmului încep să simt prea puternic disconfortul creat de 3D ca să pot urmări în liniște și pace ce se întâmplă în fața mea. Dacă sunt scene în care tremură imaginea (filme de acțiune, filme de acțiune, filme de acțiune) încep să mi-i dau jos că e din ce în ce mai neplăcută senzația, ceea ce înseamnă că am șansa deosebită de a vedea dublu un film pe care aș vrea să-l văd simplu. Da, e atât de sâcâitor/obositor încât uneori prefer să văd ca la beție.
Totul a început acum vreo două zile, când mi-a spus un amic că apare prin Brașov în weekend, dacă ne putem vedea, că are și o carte pentru mine, trimisă de o terță persoană.
Ieri-azi am remarcat o chestie ciudată: după ce dau search pe Google îmi dispare uneori, nu tot timpul, bara de search de sus. În loc să văd căsuța aia în care pot edita liniștită ce-am căutat, mă trezesc că dau scroll în sus și capul de pagină e cel pe care-l vedeți. Adică fără căsuța aia în care poți scrie ce vrei tu să cauți. Tehnic vorbind, aș putea edita mai sus, acolo unde e de obicei URL-ul, doar că e mai cu cântec la editare.
Mă gândeam că aș putea să fac o serie cu cele mai aberante scuze pe care le găsesc oamenii ca să doarmă dulce și bine pe-o ureche. Nu doar cele uzuale, dar stupide, cum ar fi „poza asta e a mea, că eu am găsit-o pe net” sau „scriu atât de prost că scriu de pe telefon”, ci alea de-ți stă mintea-n loc.
Ca să nu fie confuzii: cartea am citit-o în engleză (de fapt, am audiat-o, luată via Humble Bundle). Nu am avut tangențe cu traducerea efectivă. A trecut ceva timp de când am văzut filmul, dar deși anumite secvențe îmi sună foarte cunoscut, altele… nu.
Dorin spunea acum nu foarte mult timp că a avut șansa să testeze o tastatură românească – e ca o tastatură normală, doar că ai trecute pe ea tastele din română, nu cele din engleză (US) care se poartă pe la noi.
A Western of which I knew absolutely nothing before I picked it up (via Humble Bundle). But I’m glad it was in my audiobook bundle, because it was a joy to listen to – even though I’m happy I didn’t need to do any audiobook narrating of my own, since I picked up a Southern accent because of it.