[25 feb] Cartea de azi: „The Sandman” de Neil Gaiman
Săptămâna asta am recomandat mai mult cărți fantasy care au avut și continuă să aibă un impact în genurile lor. Unele sunt mai cunoscute pe la noi, altele nu. Închei săptămâna recomandând seria mea favorită de benzi desenate, care e și foarte influentă, foarte cunoscută: „The Sandman”, de Neil Gaiman.
Angela Carter e o scriitoare destul de ciudată – uneori reinterpretează basme, alteori scrie un fel de realism magic straniu. În „Magazinul magic de jucării”, totul e straniu.
Pentru că tot am pomenit de „Sabia din stâncă” de T.H. White acum 3 zile, revin cu o carte tot despre regele Arthur. Sau, mai exact, despre sora lui, vrăjitoarea Morgaine.
J.R.R. Tolkien e, într-un anumit sens, un scriitor clasic. Nu a inventat multe dintre elementele clasice de fantasy, cum ar fi elfii, piticii, orcii și limbile mistice, dar el a fost cel care le-a popularizat, iar armatele care l-au imitat au avut grijă să le cimenteze bine poziția în gen.
Nu că săptămâna asta am o temă, dar se pare că iar discut despre fantasy clasic, un pic ciudat, care nu e arhicunoscut pe la noi. Mai mult, din câte-mi dau seama, cartea de azi nici nu a fost tradusă la noi.
La un moment dat, când eram mai tânără și nu știam foarte multe despre lume, mi-am zis că aș vrea să citesc tooaaaaate cărțile despre regele Arthur și cavalerii lui. Ceea ce e destul de amuzant când îți dai seama că până și lista de
Există un motiv pentru care vreau, încet-încet, să fac rost de toată seria Discworld a lui Terry Pratchett în format fizic, chit că are 41 de volume. Știți pasiunea aia de care râde lumea, de a avea o bibliotecă frumoasă? Ei bine, ăla-i motivul.
De seria Whyborne & Griffin a lui Jordan L. Hawk am auzit de la o prietenă care m-a înștiințat că Aș Face Bine să iau primul volum de pe Amazon. După mai bine de jumătate de an în care eu citeam altceva și ea îmi povestea cât de grozavă e seria, am citit și eu prima carte. După care pe a doua. După care pe a treia.