Avem nevoie de propagandă de țară. Punct.
Dacă vreți o explicație mai pe larg, atunci iat-o: nu putem trăi la infinit cu jena că suntem români. Nu e fezabil. Nu toată lumea vrea să se alinieze unui Occident nebulos care nu e nici el doar lapte și miere și ale cărui valori pot să fie mai greu de înghițit uneori. Unii vor să fie mândri de cine sunt acum. Dacă nu mă credeți, uitați-vă la cât de multe voturi au primit Călin Georgescu și George Simion.
A nins prin Brașov. Ieri seară ploua atât de tare încât pisica s-a simțit complet timorată. Azi de dimineață era confuză, dar i-a trecut repede. Eu, în schimb, sunt încă entuziasmată. Când n-o să mă mai bucur de schimbarea de anotimp, o să știu că ceva din mine a murit.
Ar trebui să nu mai fiu atât de leneșă, pentru că au trecut mai mult de două luni de ultima postare din „Grămada de cărți” și iar s-au strâns multe. Ne apropiem și de finalul anului. De obicei citesc în jur de 100 de cărți pe an (poate puțin mai mult), acum am ajuns la 95. Nu, nu le număr de una singură, mi le numără Goodreads.
Acum vreo câțiva ani, Dorin Lazăr m-a pus să mă uit la un clip făcut de RedLetterMedia. Singură nici prin cap nu mi-ar fi trecut să mă uit la așa ceva: erau acolo doi tipi, unul mai în vârstă, altul mai tânăr jucând rolul unor meșteri de la serviciul de depanări de casete video și aparate aferente - iar în loc să-și facă treaba, vorbeau de filme. Am râs cu lacrimi. Am râs atât de mult la primele lor clipuri încât mă apuca accesul de tuse. Uneori știam filmele, alteori nu - nu conta, povesteau fain.
Acum câteva luni, Iulia Dromereschi a venit cu o listă și o idee. Lista era „Cele mai bune 50 de romane de dragoste de citit astăzi”, făcută de Time.com. Și ideea era să strângă un grup oameni dispuși să le citească pe toate în decurs de un an - câte una pe săptămână. O provocare mai ales pentru cei care nu prea citesc romane de dragoste.
Nu sunt analist politic și nu vreau să mă bag pe ce însemană politică externă, Ucraina, Rusia, Israel, Palestina. Sunt destui care vor face lucrurile astea mai bine decât mine.
Am prieteni creativi care au diferite proiecte, fie că e vorba de podcasturi, de ilustrații, de benzi desenate, de bloguri, de vloguri. Unii le fac ca proiecte de pasiune, alții ca proiecte din care poate chiar vor să câștige ceva. Un lucru pe care-l aud des e că primesc destul de puține reacții la ce fac. Podcasturile sunt ascultate, nu comentate. Ilustrațiile primesc like. Și, cu excepții rare și fericite, cam atât, ceea ce e descurajator.
Nu știu dacă sunteți la curent cu ce mai face JK Rowling, cea mai bogată autoare de cărți de copii din lume. Momentan, a declarat la recensământul Scoției că religia ei este „credința în biologie”. Pe lângă asta, crede că foarte mulți bărbați se simt excitați sexual când se îmbracă în femei. Și mai crede și că bărbații vor să se îmbrace în femei ca să violeze femei în spații publice.
Voxa a anunțat ieri un concurs de povestiri horror. Cea mai populară dintre ele va câștiga un premiu de o mie de euro. Dacă vi se pare că le fac reclamă, mai gândiți-vă. Sunt aici să fac mișto de ei.
Mă simt de parcă aș fi prins doar reverberațiile trecerii unui mare scandal.