Titlul e puțin înșelător: nu toți intelectualii români au fost așa, dar suficienți, mai ales din garda veche. Mă gândesc la sfânta treime Pleșu, Liiceanu, Patapievici care domina într-o vreme discuțiile, dar într-o anumită măsură și la alte nume des auzite, cum ar fi Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Dan C. Mihăilescu - și sunt sigură că mai pot găsi și alte nume.
Știți ce e amuzant? Că eu cred în cununie civilă pentru persoane de același sex și în faptul că ar fi bine ca și cuplurile de același sex să poată adopta. Și nu cred deloc, dar absolut deloc, că USR-ul ar avea în plan să facă lucrurile astea să se întâmple. USR-ul e un partid dezbinat din punctul ăsta de vedere; și să nu uităm că Elena Lasconi însăși a votat la referendumul Coaliției pentru Familie, sperând la definirea prin Constituție a căsătoriei ca fiind între un bărbat și o femeie.
Sunt foarte pe fugă zilele astea, așa că n-am apucat să scriu asta zilele trecute. Nu-i nimic, e bine și acum.
E plin de trolli zilele astea care vânează postările mari despre Călin Georgescu și spun lucruri de genul „Nu voiam să votez cu Călin Georgescu, dar acum că văd că toată lumea e împotriva lui, îl voi vota doar pentru că îl atacați toți.”
Avem nevoie de propagandă de țară. Punct.
Dacă vreți o explicație mai pe larg, atunci iat-o: nu putem trăi la infinit cu jena că suntem români. Nu e fezabil. Nu toată lumea vrea să se alinieze unui Occident nebulos care nu e nici el doar lapte și miere și ale cărui valori pot să fie mai greu de înghițit uneori. Unii vor să fie mândri de cine sunt acum. Dacă nu mă credeți, uitați-vă la cât de multe voturi au primit Călin Georgescu și George Simion.
A nins prin Brașov. Ieri seară ploua atât de tare încât pisica s-a simțit complet timorată. Azi de dimineață era confuză, dar i-a trecut repede. Eu, în schimb, sunt încă entuziasmată. Când n-o să mă mai bucur de schimbarea de anotimp, o să știu că ceva din mine a murit.
Ar trebui să nu mai fiu atât de leneșă, pentru că au trecut mai mult de două luni de ultima postare din „Grămada de cărți” și iar s-au strâns multe. Ne apropiem și de finalul anului. De obicei citesc în jur de 100 de cărți pe an (poate puțin mai mult), acum am ajuns la 95. Nu, nu le număr de una singură, mi le numără Goodreads.
Acum vreo câțiva ani, Dorin Lazăr m-a pus să mă uit la un clip făcut de RedLetterMedia. Singură nici prin cap nu mi-ar fi trecut să mă uit la așa ceva: erau acolo doi tipi, unul mai în vârstă, altul mai tânăr jucând rolul unor meșteri de la serviciul de depanări de casete video și aparate aferente - iar în loc să-și facă treaba, vorbeau de filme. Am râs cu lacrimi. Am râs atât de mult la primele lor clipuri încât mă apuca accesul de tuse. Uneori știam filmele, alteori nu - nu conta, povesteau fain.
Acum câteva luni, Iulia Dromereschi a venit cu o listă și o idee. Lista era „Cele mai bune 50 de romane de dragoste de citit astăzi”, făcută de Time.com. Și ideea era să strângă un grup oameni dispuși să le citească pe toate în decurs de un an - câte una pe săptămână. O provocare mai ales pentru cei care nu prea citesc romane de dragoste.
Nu sunt analist politic și nu vreau să mă bag pe ce însemană politică externă, Ucraina, Rusia, Israel, Palestina. Sunt destui care vor face lucrurile astea mai bine decât mine.