Am mai pomenit de fanfiction (povești scrise de fani bazate pe filme/seriale/cărți ale altora) și pomenesc iar. „The Problem with Purity” e una dintre seriile bine scrise din universul Harry Potter și, dată fiind tema Sf. Valentin/Dragobete de săptămâna asta, evident că are și o temă de dragoste.

„Trebuie să recunoști că milenialii se smiorcăie mult,” îmi zice el. „Se plâng. Cred că merită mai mult decât merită de fapt.”

Am crescut într-o casă plină de cărți, fără să-mi pun prea multe probleme despre cum apăruseră. Din câte știam, bunicul era mare amator de cărți și el le comandase și sortase pe toate, ba chiar și legase câteva.

Dacă e joi, e o care clasică – și dacă e săptămâna cu Sf. Valentin, e o carte de dragoste. Am promis zahăr la greu, așa că scot la înaintare cea mai teribil de dulce și drăgăstoasă carte din literatura medievală pe care am avut plăcerea să o citesc. E și în versuri, ca să fie pachetul complet.

Cred că n-am văzut librărie cu cărți în engleză care să nu aibă câteva romane de Jane Austen, de obicei în diverse ediții – mai elegante, de buzunar, cu coperți moderne, cu operele complete.

Continuând cu recomandările de Ziua Îndrăgostiților, una pentru cei cu inimă de tocilari: o carte despre biserică, sexualitate, căsătorie și divorț în Țara Românească a secolului al XVIII-lea.

Pentru că ne apropiem vertiginos de Ziua Îndrăgostiților și e plin de reclame presărate cu zahăr peste tot în jur, mă adaptez temei săptămâna asta. Cu o observație: nu prea citesc cărți de dragoste tradiționale.

„Fullmetal Alchemist” e una dintre seriile mele favorite din toate timpurile. E o bandă desenată japoneză despre doi băieți foarte talentați la alchimie, ai căror tată a plecat când erau foarte mici și a căror mamă a murit nu mult după aceea. Din cauză că rămân singuri pe lume, încearcă să o readucă pe mama lor la viață cu ajutorul alchimiei, dar eșuează. Ed își pierde un braț și un picior. Al își pierde tot corpul și sufletul lui se prinde de o armură.

„Lecții de dans pentru vârstnici și avansați” e (aproape) o singură propoziție, neterminată, în care un tip în vârstă delirează despre tinerețea lui, moarte, libidinoșenii și tot felul de chestii pe care bănuiesc că nu le poți înțelege decât dacă ai un fond cultural comun cu Bohumil Hrabal.

Acum ceva timp, eram într-o librărie și căutam o carte lentă, mai degrabă bazată pe atmosferă. Am luat câteva cărți, le-am răsfoit și până la urmă am plecat de acolo cu „Grădina uitată” de Kate Morton, care a fost fix ce-mi doream, deși nu neapărat în sensul în care mă așteptam.