Ce sunt emoțiile? Sunt un dat? În ce fel sunt controlabile? Sunt influențate de cultura din care facem parte? Cum arătau emoțiile în trecut?

Am spus că ziua de joi e rezervată clasicilor – și ce poate fi mai clasic decât Homer? „Iliada” și „Odiseea” au fost scrise acum mai bine de două milenii și jumătate și au ajuns apoi să fie la baza studiilor grecilor antici. În vremurile mai moderne, Homer a ajuns să fie citit și recitit și predat în cele mai neobișnuite locuri, cum ar fi unele școli rurale din Irlanda secolului 18 (imaginați-vă un Humulești în care ceaslovul e înlocuit de „Odiseea”).

Chiar dacă George R.R. Martin e cunoscut mai degrabă pentru seria „Cântec de gheață și foc”, care e pe cât de populară, pe atât de clar destinată doar adulților, se pare că poate scrie și cărți pentru copii.

Un bărbat se îndrăgostește de o femeie. E un bărbat obișnuit, fără aproape nimic care să-l facă interesant – doar e pasionat de fluturi. Ea, în schimb, e artistă, e frumoasă, e inteligentă și e bogată. Iar el e sigur că n-o poate cuceri, așa că începe să viseze că o răpește, iar obsesia lui pentru ea crește constant.

E cineva care n-a auzit de Harry Potter? Mâna sus! (Rumoare. Cineva râde. Câțiva șușotesc ceva despre diferențele dintre cărți și filme. Apoi, cineva dintr-un colț mai ferit ridică mâna discret și o lasă înapoi jos înainte să se prindă cei din jur.)

Am un prieten care mi-a spus o chestie la mintea cocoșului: bitcoinul nu e o monedă reală, pentru că nu e susținută de nimic: nu se bazează pe o economie, nu se bazează pe resurse utilizabile. Plutește în aer, e speculă pură.

Am un plan foarte măreț pentru 2018, pe care-l pun la cale încă de la sfârșitul lui 2016. Vreau să recomand o carte pe zi pe blog – în fiecare zi, timp de 365 de zile.

Dacă aș face un top anual al cărților cu cele mai frumoase coperte, „Istoria naturală a dragonilor” de Marie Brennan ar fi sigur în cel pentru 2017. Iată o imagine completă, cu coadă cu tot, a ilustrației de pe copertă.

În articolul trecut, ziceam că mă enervează când chelnerii se prefac că nu exist în momentul în care sunt la restaurant cu prietenul și vreau să plătesc eu. Din punctul meu de vedere, asta e o problemă de calitate a _serviciilor. _Dacă ești într-o profesie în care lucrezi direct cu oameni, e bine să-ți dezvolți un pic atenția la situație. De exemplu, dacă vorbește X cu tine, nu îi răspunzi lui Y. E destul de simplu.

Am ieșit cu prietenul să mâncăm în oraș. Am discutat noi despre tot felul de lucruri, de la rolul facultăților în ziua de azi la câte săptămâni are un semestru și, spre final, i-am dat șah mat cu o întrebare filozofică profundă. Sau poate doar l-am întrebat ce vrea să facă în seara asta și dacă are chef să ne uităm la un episod de Doctor Who. Oricum ar fi, a căzut pe gânduri și acolo a rămas.