Cine mă știe mai bine știe că apreciez ceaiurile în general (și cafelele și în general chestiile de băut interesante). Chiar și pe cele mai ciudate, cum ar fi ceaiurile afumate. Momentan am fost servită cu Oriental Chai de la Demmers Teehaus (au două magazine în Cluj, unul chiar magazin în Piața Unirii și un stand în Iulius Mall), care e… Hm. e un sirop de ceai cu mirodenii, care vine într-o sticluță care pare medicinală.

Azi noapte am avut ocazia să urmăresc în direct un spectacol ținut de trupa de teatru Sophrozin în cadrul „Taberei spirituale yoghine de vacanță HERCULANE 2013”, un spectacol care era ținut de yoghini MISA pentru yoghini MISA. Pe de o parte, piesa „Un om. O scrisoare. O cetate” părea să fie un joc între prieteni care au decis să își petreacă noaptea împreună, discutând despre ce la place (de pe la 1 AM până pe la 3 AM).

Pe 23 aprilie e Sf. Gheorghe – vorbesc de sărbătoarea din calendarul ortodox, desigur. Ei, cu ocazia asta, orașul meu natal, Sfântu Gheorghe, e aruncat într-o sărbătorire foarte veselă, artistică, primăvăratică și comercială, cu târg, tarabe, evenimente, spectacole și tot ce vrei și ce nu vrei. Se închid străzile, se umple tot centrul de tarabe și scene și corturi, de miros de mici, vată de zahăr și kurtoskalacs (n-am diacritice ungurești pe tastatură momentan, ca să le pun pe kurtosi).

Săptămâna asta e specială pentru orașu-mi natal, Sfântu Gheorghe. E mic, e mereu uitat pe harta țării, dar își serbează onomastica în fiecare an cu un entuziasm desăvârșit. Târg, evenimente culturale, expoziții, tot ce vrei și ce nu vrei. Ieri seara am avut șansa să-l văd pe Radu Beligan de unul singur, pe scena teatrului din Sfântu Gheorghe. O masă mică, undeva într-o parte a scenei și un bătrân de 94 de ani sprijinit într-un toiag, venit pentru „Confesiuni despre viață și artă” în timp ce în spatele lui se proiectau poze și scurte filme din viața lui și din jurul vieții lui.

De câteva zile încoace stau pe youtube, cu un internet care merge deosebit de prost, și mă uit la clipuri cu Neil Patrick Harris. De la Tony Awards, de la Emmy și pe unde mai cântă. Dr Horrible’s Sing-Along Blog îl știam oricum aproape pe dinafară. Oare duc lipsă de muzică, sau am fost pur și simplu prea normală și ne-fană în ultimul timp? Versiunea asta de la „Dream On” (Aerosmith) e chiar mișto:

Am fost aseară să văd cel mai în vogă film românesc de astăzi, Poziția copilului. Unde? În orașul meu natal, Sfântu Gheorghe. Cum? Pe un bilet în plus al cuiva care n-a mai avut chef să meargă. Ca idee, mărețul oraș Sfântu Gheorghe, inima Transilvaniei, duce o lipsă acută de cinematograf. Mai demult (adică în preistoria copilăriei mele) erau două – Cinema Lux (o chestie prăpădită și vai de capul ei) și Cinema Arta, care era decent.

Se pare că raționalitatea e tema emisiunii de zilele astea. Dacă nu suportați, scuze. Mi s-a recomandat cursul „A Beginner’s Guide to Irrational Behavior” de pe Coursera. Ca de obicei, singurul criteriu ca să-l urmați e să știți destulă engleză cât să înțelegeți ce spune profesorul acolo. În rest, vă faceți un cont cât se poate de gratis pe site și aveți acces la curs, la materiale suplimentare, la teste, forumuri etc.

Am tradus un articol de Eliezer Yudkowsky despre raționalitate care e puternic legat de ce spun eu aici. Am vrut să-l am aici ca suport pentru demonstrații. Dacă l-ați citit, ați observat că e o serie de 12 „virtuți”, expuse într-un stil care aduce aminte ori de New Age, ori de niște oameni îmbrăcați în robe negre, care se adună în cerc și pun lumea la cale. Oficial, didactic, împărtășește cunoaștere, cuvinte mari, exprimare cu ecouri mistice.

Părerea mea despre ce înseamnă BDSM idealizat și părerea lui E.L. James despre ce înseamnă BDSM idealizat sunt două lucruri complet diferite. Vorbesc de „BDSM idealizat” pentru că „50 de umbre ale lui Grey” e clar un roman construit pe tipicul romanului de dragoste, „50 de umbre întunecate” e tot pe-acolo și nici „50 de umbre descătușate” nu pare să vrea să fie altceva.

Un roman de dragoste e, în general, un roman idealizat. Nu vrea să fie un roman cu adevărat realist, nu are pretenția că ar reprezenta problematica relațiilor de cuplu în societatea actuală. E scris de dragul artei, fanteziei, distracției.

Deci vorbim de BDSM idealizat, în niciun caz de relațiile Dominant/Submisiv, Sadic/Masochist, Sclav/Stăpân pe bune. Așa că atunci când am auzit prima oară despre 50 Shades, roman de dragoste cu tente sado-maso, stăpân-sclav, m-am gândit la cu totul altceva. Suna ok. Christian Grey, Dominant din născare, un tip misterios și cu un trecut plin de evenimente ciudate, se întâlnește cu veșnic inocenta eroină a romanului de dragoste, Anastasia Steele.

În mintea mea, vedeam ceva de genul ăsta:

Știu că sunt mai multe persoane pe aici pasionate de spiritualitate, sine și tot tacâmul. Vă voi recomanda un curs de pe Coursera, un site de care v-am zis deja că sunt foarte încântată pentru că oferă cursuri gratis, predate de profesori universitari, făcute exact pentru internet. Cursul se numește „Know Thyself”, sau pe românește, „Cunoaște-te”. E predat de Mitchell Green, de la Universitatea din Virginia și abordează problema cunoașterii de sine din multe perspective, pornind de la filozofie, trecând prin neuroștiință, ajungând și pe la budism.