Roxana-Mălina Chirilă

Amu, cică era odată un tânăr care terminase o facultate cu un profil relativ cerut. Ce-a făcut în facultate, ce n-a făcut, nimeni nu știe. Cert este că s-a trezit în căutarea unui loc de muncă, la fel ca toți tinerii ieșiți de pe băncile facultății. S-a dus, s-a angajat la un prieten, a găsit oameni care-l cunoșteau mai mult sau mai puțin și care erau gata să-i dea de lucru sau să-l recomande când se găsea ceva pe direcție. Cu alte cuvinte, avea un început bun, cu relații cu tot, cât să se lanseze.

Care e diferența dintre un documentar și o emisiune de reality show? Că primul are șanse să fie pe bune.

Mâine cică ar fi ceva sărbătoare națională, așa că unii-alții fac promoții pe tema asta. Cum ar fi Libris, o librărie online la care sunt abonată (pe mail) (nu că aș fi cumpărat ceva de la ei) (dar teoretic pot cumpăra) (poate într-o bună zi) (sigur nu azi).

Inițial mă apucasem să scriu despre Assassin’s Creed II, că pe II l-am terminat de curând dar mi-am dat seama că inevitabil trebuia să vorbesc de primul AC dacă voiam să zic de al doilea. E o singură poveste care se termină în coadă de pește la final de joc, ca să aștepți continuarea cu sufletul la gură.

De ceva vreme ascult Radio Brașov dimineața, ca zgomot de fond. Mai niște muzică, mai niște ciudățenii spuse de prezentator, mai „Istoria Brașovului în 30 de secunde” (care ar fi mult mai interesantă dacă ar înșira mai puține date și ar spune mai multe povești).

Nu prea stau eu cu ochii pe proiectele de legi, dar stau cu un ochi pe diverse grupuri de traducători de diverse feluri. Mai o bârfă, mai un banc, mai niște informații relevante – e câte ceva acolo care să mă mențină interesată. De obicei nu se întâmplă nimic major în lumea traducătorilor… de obicei.

Că tot am făcut ture prin Poiană, am descoperit că lipsesc două lucruri destul de importante. Primul: locurile de parcare. Ca să înțelegeți cât de tare lipsesc locurile de parcare, trebuie să luați în considerare faptul că eu nu conduc. În principiu nu știu unde sunt parcările în oraș, dacă sunt suficiente sau alte detalii de genul. În Poiană însă e absolut evident că lipsesc: sunt mașini peste tot. Sunt parcate una după cealaltă pe trotuar, puținele parcări dedicate sunt arhipline, mașinile merg lent printre turiștii care sunt obligați să meargă pe carosabil. E nebunie. Dacă e vreun brașovean care merge acolo cu mașina e masochist. (am văzut câțiva)

Există o întrebare pe care am auzit-o din când în când în interviurile luate de români: „Cine este [inserați numele complet al interlocutorului aici]?” Unii de la o televiziune, s-ar putea să fi fost TVR, i-au luat odată un interviu lui Mircea Cărtărescu. Tot ce-mi aduc aminte din tot interviul e că o tipă l-a întrebat: „Cine este Mircea Cărtărescu?” și am stat cu sufletul la gură să văd ce răspunde. În fond, e genul de întrebare pretențioasă care cere ori un răspuns școlăresc „[Numele interlocutorului] este un bărbat născut în 1956, care este conferențiar universitar, printre altele”, ori o autodescriere simandicoasă despre starea sufletului celui întrebat.

Cu tot misterul feminin și cele o sută de arte ale machiajului și cele o sută de întrebări despre sex, subiectul „cum să te ocupi de partea feminină a vieții tale” e destul de limitat. Te apuci de genetică și sănătate, treci în revistă posibilele probleme, după care treci la coafuri/machiaj, început de relație, teme de sexualitate, menținut relație, încheiat relație.

Cică de 24 ianuarie, în Sf. Gheorghe e cineva care vrea să aducă cel mai lung drapel din județ și să defileze cu el – un drapel românesc, evident. Individul care vre asta e un puști de 15 ani care s-a fotografiat cu steagul României în jurul gâtului de 15 martie anul trecut (15 martie e ziua națională a Ungariei) și a pus poza pe Facebook. Teribilisme de puștan naționalist, care au fost întâmpinate cu alte teribilisme de alt tânăr naționalist și s-a lăsat cu amenințări și cu urmăriri penale.