Am citit articolul ăsta în care Corina Georgescu povestește, foarte fain și cu lux de amănunte, cum a fost acostată de câțiva derbedei și cum destul de repejor ăștia au ajuns să fugă mâncând pământul. Chiar vă recomand articolul, e mai vesel ca al meu.

Sunt prinsă cu tot felul de chestii zilele astea, deci am doar jumătăți de articole pentru blog, dar trebuie să vă anunț: există un concurs de poezie, în România, care ar putea interesa pe toată lumea:

Aflată acum: pe 21 martie (adică vineri), tot felul de cafenele din țară te lasă să-ți plătești cafeaua cu o poezie. Evenimentul e organizat de Julius Meinl.

Cei de la Humble Bundle, pe care-i tot pomenesc, fac o chestie mișto: adună câteva jocuri/cărți electronice/cărți audio într-un pachet, le vând la cât vrei să dai pe ele și donează banii primiți în scopuri de caritate.

S-au făcut consilii peste consilii să studieze cazul, s-a ajuns în ultimă instanță (sic!) la Curtea Supremă. Rând pe rând toți au dat din umeri. Că mno, că hâr, că mâr, că n-a copiat chiar totul, că lucrarea lui Ponta nu-i face rău celei copiate, că de fapt Ponta nu zice că ar fi scris-o pe aia inițială, că de fapt cazul ăla n-are legătură cu ei…

Cineva mi-a recomandat azi concursul literar „Lirismograf” din Sibiu, chestie foarte ok, pentru că-mi plac concursurile literare și oportunitățile pentru scriitori. Chiar dacă nu particip la ele, le dau mai departe, pentru că poate vor alții.

Nightmare Magazine și Fantasy Magazine caută povestiri horror și, respectiv, fantasy scrise de femei pentru numerele speciale Women Destroy Horror și Women Destroy Fantasy. Cum adică „femeile distrug horror-ul/fantezia”? Păi, s-a dus zvonul că femeile nu știu să scrie nici horror, nici fantasy și distrug genurile astea. Hai să vedem cât de tare le distrugem! 😀

Mi-e somn de stau să pic, dar mi-am adus aminte că n-am zis nimic de lista asta de link-uri, care se cere comentată. Sunt link-uri de 8 martie, postate pe 12 martie, comentate pe 14 martie și probabil postate pe 15 martie, că e aproape 12 noaptea. Dacă o mai lungeam puțin, ajungeam în iunie.

Ieri am ajuns la meciul de hochei dintre Corona Wolves (Brașov) și Nove Zamky (din orașul cu același nume din Slovacia). În fine, trecem peste faptul că dacă vrei să ocupi un *anumit* loc în Patinoarul Olimpic din Brașov trebuie să-l cauți mult și bine, că tribunele sunt ba numerotate/literate, ba nu, și rândurile sunt numărate ba de sus, ba de jos, în funcție de beția celui care a lipit post-it-urile indicatoare pe ele.

Gregorian Bivolaru este imposibil de cunoscut, nu pentru că nu s-ar ști destule despre el, ci pentru că se știu prea multe. Nu mai este o persoană, este un bun comun, o colecție de trăsături refolosite pentru a crea o mie de portrete distincte. Persoana în carne și oase numită Gregorian Bivolaru plutește într-o mare de legendă.