Intrând pe net din când în când, văd oameni care zic că stăm închiși în case degeaba, pentru că, na, nu s-a întâmplat mai nimic. Ce mare lucru? Se prognozau mii și zeci de mii de morți și de-abia dacă avem câteva sute. Și de ce n-avem mai mulți vindecați? Nu două săptămâni dura boala? Și poate că se raportează cam mulți morți de coronavirus! Orice moarte e coronavirus! Și ne vrem LIBERTATEA, nu să ne poruncească guvernul să stăm în case! Huo, tirania!

E plin de profeți în perioada asta, care profețesc ce se va întâmpla după criză. Unii or să și aibă dreptate, pentru că, dacă arunci destule idei în spațiul public, unele se mai și îndeplinesc.

Voiam de destul de multă vreme să vorbesc despre ce înseamnă o carte „bine scrisă”, cu un „stil bun”, dar ar fi ieșit un articol extrem de lung pe blog. Așa că m-am înregistrat video.

Pe măsură ce trece timpul, văd din ce în ce mai multe postări supărate legate de BOR. Unele sunt meme. Altele sunt supărări pe greșeli percepute. Unele chestii sunt chiar legitime.

Mă uitam la niște clipuri azi făcute de tipii de la RedLetterMedia, care discutau de noile serale Star Trek – și sunt perfect de acord cu ei că Star Trek: Discovery e o varză și că nu prea are legătură cu serialele originale. Vă recomand clipurile lor, sunt foarte mișto.

E o idee bună să stăm în casă în perioada asta, chiar dacă nu facem parte din grupul de oameni cu rată mare de deces din cauza coronavirusului. După cum zice și Vlad B. Popa, mai stai în casă ca să nu devii purtător de boală și să-i îmbolnăvești și pe ceilalți (cum a făcut șeful ăla MAI).

Cred că a auzit toată lumea că se închid școlile de mâine până pe 22, că ar trebui să ieșim mai puțin din casă și să nu ne aventurăm în mulțimi. Nu e vorba de panică, ci de prevenție, ca să evităm situațiile ca în Italia, unde sistemul medical nu mai face față.

M-a distrat postarea asta de la George Damian:

Eu multă vreme n-am acceptat cu grație flori la ocazii, pentru că mă enervau. Una la mână, sunt alergică la unele dintre ele, ceea ce înseamnă că deseori mi se aduceau strănut, răgușeală și ochi în lacrimi (nu de bucurie). A doua la mână, erau o dovadă de lipsă de respect.

Ca mai toată lumea, am stat cu ochii pe știrile legate de coronavirus. De obicei, când scriu un articol ca cel de față, stau să mă documentez din cât mai multe surse ca să mă asigur că nu vorbesc prostii, dar nu sunt medic și nici analist politic, așa că tot ce zic mai jos e mai degrabă o speculație/observație și nu e neapărat corect.

Eu: O să-l las pe Feri în living.
El: … I-ai zis ferigii „Feri”? :)))
Eu: Da! E varianta scurtă de la „Ferenc”.
El: Știu, știu.
Eu: Ce, știi vreun Ferenc?
El: Dar tu?
Eu: Cum să nu. (încercând să-mi amintesc de vreun Ferenc și zicând primul nume care-mi trece prin minte) Pe Molnár Ferenc.
El: Pe cine?
Eu: Nu-l știi tu. E… (pauză absolută în capul meu) …un colaborator al maică-mii.
El: A, da?
Eu: Da.