Mă distrează să merg în vizită pe unde muncesc alții, așa că atunci când se ivește ocazia să văd fabrica de la Covalact sau un șantier de prin Covasna, tind să merg. Iar dacă am putut să văd o editură, am făcut-o fără să stau pe gânduri.
O să vă spun o chestie – și dacă nu v-ați prins de ea până acum, n-ați citit blogul ăsta cum trebuie.
Din cauza referendumului vieții mi-au venit neobișnuit de mulți oameni pe una dintre vechile postări de pe blog, de pe vremea când mă chinuiam să scriu în română fără să sun de parcă am un băț înfip undeva și nu-mi ieșea încă.
[Notă: Această postare este scrisă de mac gregor]
Pe la 1450, o corabie straina ancoreaza langa o cetate ruinata pe malul Marii Negre, denumita Mangalia. Cavalerul burgund care conducea expeditia vrea sa afle mai multe despre loc, si intra in discutii cu marinarii. Tot ce stiau despre locurile astea era din legenda, ca pe aici au coborat mai demult amazoanele, si ca in interior se spune ca ar fi niste munti, dar nimeni nu a fost vreodata sa vada ce e in spatele lor.
[Notă: această postare este scrisă de mac gregor]
In cartea lui Lavie Tidhar, spre deosebire de majoritatea SF, viitorul evolueaza, e ceva temporar, supus schimbarii. Nu prezinta un viitor, ci un prezent ca si momentul acesta, care e doar un moment trecator si isi la randul lui asteapta viitorul. Nu am mai avut senzatia de viata cotidiana asa bine realizata intr-un SF.
[Notă: Această postare este scrisă de mac gregor]
Zilele astea e imposibil să arunci o piatră în piață fără să lovești pe cineva care vorbește de referendum. Iar pentru că majoritatea bulei mele e ori pro-LGBT, ori anti-BOR, cei mai mulți zic că ar trebui să nu votăm pentru ca referendumul să nu se valideze, așa cum nu s-a validat nici referendumul pentru demiterea lui Băsescu acum câțiva ani.
[Notă: Această postare este scrisă de mac gregor]
Am părăsit o vreme blogul pentru că mă săturasem de online și de problemele românești. Între timp, am fost în vizită la editura Nemira (o chestie de care o să vă povestesc în curând, pentru că o tot amân de pe vremea când era un pic mai vară), am citit câteva cărți (recenziile urmează), am lucrat pe rupte și am început să devin din ce în ce mai conștientă de titlurile romanelor de dragoste pe care le văd pe la chioșcurile de ziare în timp ce aștept autobuzul.
[Notă: Această postare e scrisă de mac gregor. Eu tot am văzut cartea prin librării și am mai auzit lucruri bune de ea – chiar mă gândeam s-o iau.]