Am renunțat de curând la autorizația de traducător. Nu și la meseria de traducător, pe care mi-o fac cu spor printr-un SRL – doar la autorizația dată de Ministerul Justiției și la persoana juridică pe care o aveam înainte. Ca idee, traducătorii autorizați sunt un fel de PFA, dar nu chiar. La ANAF, intră la categoria „profesii liberale”, cam la fel ca avocații, arhitecții și alte persoane care spun că au un „birou”.

Am cumpărat acum nu foarte multă vreme „Dominația masculină” de Pierre Bourdieu, publicată la noi la Editura Art și, acum că am început s-o citesc, am avut o surpriză foarte neplăcută. Acest articol va fi despre ediția în română a cărții, dar dacă vă întrebați despre ce e vorba în ea: n-am citit-o decât parțial, dar pare deocamdată să fie vorba despre presupunerile implicite pe care le avem despre bărbați/femei, pentru că facem parte din cele două categorii și luăm și caracteristicile biologice, și cele învățate ca fiind aspecte la fel de naturale și obligatorii ale sexelor.

Am aflat azi de la niște colegi de breaslă că dacă mergi în Google Translate, îl lași să detecteze limba și scrii o grămadă de vocale alandala, sunt șanse mari ca softul să decidă că scrii în limba hawaiiană și să vină cu o traducere de-ți stă mintea-n loc. Normal, a trebuit să dau știrea asta mai departe. Din încercările mele:

De curând am reinstalat Windows. Nu pentru că aveam vreo problemă, ci pentru că voiam să mă mut de pe HDD pe SSD. Și, pentru că nu m-a întrebat drăcia de Microsoft Office în ce limbă vreau s-o reinstalez, m-am trezit cu ea în română. Nu e grabă mare să mă mut pe engleză, pentru că nu lucrez foarte mult în Office și, când o fac, știu unde să găsesc lucrurile de care am nevoie – dar e dureros să văd că cine a lucrat la localizarea Microsoft a făcut o treabă de mântuială.

Am văzut pe Goodreads o recenzie scrisă de Michael Haulică, fost redactor-șef al Editurii Tritonic, fost coordonator de colecții de proză scurtă, redactor-șef la Argos, fost redactor la Editura Art, fost coordonator al colecțiilor SF și fantasy ale editurii Paladin. Mi-a atras atenția chestia asta: O notă proastă pentru traducere (Andrei Dosa), mi-a părut grăbită, neglijentă, fără prea mare tragere de inimă, nu știu dacă motivul este „sîntem plătiți prost, muncim prost” sau pur și simplu atît poate omul.

Regula numărul unu: indiferent la ce ai lucrat și cât de bine ți-ai făcut treaba, va veni cineva care să spună că traducerea nici nu se compară cu originalul. Pentru că traduc mai ales jocuri, softuri și chestii conexe, sunt în situația interesantă în care zeci de mii de oameni au văzut măcar o bucată de text la care am lucrat și eu și au o opinie clară despre respectivul soft localizat.

Zilele trecute, un prieten s-a trezit față-n față cu un Windows setat în limba română și s-a crucit când a dat de o chestie numită „unitate amovibilă”. Am râs un pic, pentru că de amovibilitatea vieții nu mă ciocnisem până acum, deși din când în când am nevoie de terminologia oficială de la Microsoft, așa că intru pe portalul lor de limbă. Eu am o filozofie a localizării de softuri și jocuri: utilizatorul de rând trebuie să priceapă despre ce e vorba.

Am văzut multe persoane care se pierd când aud de texte măsurate în numere de cuvinte sau de caractere, așa că am scris un ghid de referință aproximativ, bazat pe observații și impresii proprii și uitat și în ograda altora. Practic, cam așa percep eu textele de diferite dimensiuni: Citit: 100 de pagini mai mici îmi iau cam două ore să le citesc (prietenul meu spune „o pagină pe minut”, dar să fim serioși, mereu îți distrage ceva atenția).

De-a lungul anilor m-am ciocnit de o grămadă de întrebări legate de traduceri. În ideea că răspunsurile pe care le tot dau le-ar putea fi utile și celor care nu mi le adresează, am zis să le scriu pe blog. Salut! Aș vrea foarte mult să citesc o anumită carte, dar n-a fost publicată în română și nu știu engleza prea bine. Poți să mi-o traduci? Problema nu e dacă pot, ci cât te costă.

Pe scurt, Netflix caută traducători care să se ocupe de subtitrările pentru filme și seriale. Până aici, nimic surprinzător: dacă ai tone peste tone de conținut și vrei să intri pe piețe noi, e clar că ai nevoie de oameni care să se ocupe de localizare. Ce e interesant e că și-au automatizat parțial testul și măcar o parte din procesul de recrutare e mai simplu pentru ei decât pentru majoritatea agențiilor și firmelor care caută colaboratori.