Roxana-Mălina Chirilă

cărți de referință

[30 apr] Cartea de azi: „London Labour and the London Poor” de Henry Mayhew

Trișez din nou și recomand o carte pe care n-am terminat-o (și pe care n-o voi termina prea curând): „London Labour and the London Poor” de Henry Mayhew. Henry Mayhew a trăit între 1812 și 1887 și a fost jurnalist (și prieten cu Charles Dickens, dar asta e altă poveste). Fiind deosebit de interesat de soarta și viețile oamenilor săraci ai Londrei, prin anii 1840 s-a dus pe teren să ia interviuri și să facă statistici despre ei.

[26 apr] Cartea de azi: „Însemnări de căpătâi” de Sei Shonagon

Sei Shonagon nu e un nume real, ci un pseudonim – ceea ce nu e deloc neobișnuit pentru o doamnă care a trăit la curtea imperială a Japoniei în jurul anului 1000. „Însemnări de căpătâi” nu e o carte de ficțiune, ci o colecție de scrieri ale autoarei – despre ce se întâmpla pe la curte, bârfe, evenimente sociale și liste de tot felul de lucruri mai mult sau mai puțin poetice.

[12 apr] Cartea de azi: „Hojoki” de Kamo no Chomei

S-a întâmplat odată să-mi spună un prieten că voia să înceapă o carte cu un dezastru, dar nu știa ce dezastru. Cum anume să-și chinuie protagoniștii? „Un incendiu,” am zis, care să măture întregul oraș. Dar nu era ce căuta. „O tornadă.” Nu, nici aia. „Foamete.” Nici foametea nu-i convenea. „Mutarea capitalei, taifun, inundație?” „Poftim? Mutarea capitalei? Tu-mi citești acolo dintr-o listă de dezastre?” „Hei, cu ceva tot am rămas de la cursurile de literatură japoneză,” am zis.

[11 apr] Cartea de azi: „Crimă și pedeapsă” de F.M. Dostoievski

Aveam 18 ani și am luat „Crimă și pedeapsă” din bibliotecă din curiozitate. „Cu asta ce-i?” am întrebat-o pe mama. „E o… carte de referință,” a zis ea cu tonul neutru al cuiva care nu știe dacă să-și încurajeze sau să-și descurajeze copilul. Ecuația din capul meu a fost destul de simplă: cărțile de referință sunt cărțile pe care le laudă oficial toată lumea. La școală, oficial, învățăm că spartul în figuri de stil este foarte lăudabil.

[5 apr] Cartea de azi: „Manon Lescaut” de Abbé Prévost

Acum ceva timp, ascultam în un curs de literatură europeană, în care profesorul (vorbitor nativ de limba engleză) tot menționa un personaj faimos din cultura franceză, Manolescu, care avea o relație complicată cu un cavaler. După ce am clipit de câteva ori, băgată complet în ceață, m-am dus să verific bibliografia și să văd ce nume spunea, pentru că oricât de amuzantă ar fi căsătoria dintre președintele Uniunii Scriitorilor din România și un sărman cavaler îndrăgostit, ceva nu se pupa acolo.

[29 mar] Cartea de azi: „Tess d’Urberville” de Thomas Hardy

Într-un sătuc din Anglia victoriană, unui țăran îi intră în cap o idee fixă: că se trage dintr-o mare familie nobilă, d’Urberville. Nu e o idee pe care a avut-o dintotdeauna, dar pastorul i-a spus că numele lui de familie, Durbeyfield, ar putea fi o variantă adaptată a numelui franțuzesc, așa că brusc își imaginează că locul lui în societate ar trebui să fie cu totul altul. Așa că o trimite pe fiica lui cea mare, Tess, să lucreze la familia d’Urberville, ca să fie mai aproape de sus-pusele ei rude.

[27 mar] Cartea de azi: „Ferma animalelor” de George Orwell

George Orwell, născut în 1903, a fost un socialist convins și a arătat asta prin eseurile lui și prin articolele pe care le-a scris ca jurnalist. Ce e interesant e că n-a fost deloc convins de revoluția din Rusia și a fost oripilat de ce s-a întâmplat când comuniștii au preluat puterea. „Ferma animalelor” e o nuvelă alegorică a evenimentelor din Rusia, publicată într-o perioadă în care opinia publică le era favorabilă comuniștilor ruși.

[24 mar] Cartea de azi: „Mary Poppins” de P.L. Travers

Mi-a zis odată cineva că nu există decât două persoane perfecte pe lumea asta, iar una dintre ele e Mary Poppins. Care, între noi fie vorba, e o persoană complet diferită în carte decât e în filmul Disney. Mary Poppins vine purtată de vânt până la casa familiei Banks atunci când au disperată nevoie de cineva să aibă grijă de copii. E o femeie dură, mândră, cu o părere foarte bună despre sine însăși și care zâmbește foarte rar, ceea ce ar face-o aproape neplăcută, doar că în jurul ei se întâmplă tot felul de lucruri ciudate – de exemplu, când merg să ia ceaiul cu domnul Wig, ajung să plutească până pe tavan din cauza gazului ilariant care-i ridică atunci când se amuză.

[22 mar] Cartea de azi: „An Essay on Criticism” de Alexander Pope

A existat o vreme în care lumea scria mult mai mult în versuri decât o face azi – nu totul era în versuri, dar erau un mod de exprimare mult mai prezent. Așa că poate nu e chiar atât de surprinzător că, la începutul secolului 18, Alexander Pope a scris „An Essay on Criticism” în versuri, ca să discute despre problemele obișnuite ale criticilor (și unele ale scriitorilor înșiși). Eseul e un tur de forță cu ritm și rimă, clar în exprimare și capabil să pună punctul pe „i” acolo unde e cazul.

[18 mar] Cartea de azi: „Maus” de Art Spiegelman

„Maus” e o poveste despre Holocaust. Mai exact, e povestea reală a unui supraviețuitor al Holocaustului, spusă de fiul său, Art Spiegelman, sub formă de benzi desenate. Publicată pentru prima oară în foileton în 1980, seria „Maus” a fost până la urmă preluată de o editură mare și reunită într-un volum (iar apoi și într-un al doilea volum), care a avut un succes răsunător – pe bună dreptate, de altfel.