Acum câtva timp m-a sunat cineva la telefon, număr necunoscut. Am răspuns. „Bună ziua, fac un sondaj legat de posturile de radio din România. Dacă mi-ați putea răspunde la câteva întrebări?” „Cu mare plăcere, dar știți, eu nu ascult radioul.” „Ah, bine, mulțumesc. Pot să vă sun atunci altă dată?” „Desigur, dar nici atunci n-o să ascult radioul.” Moment de pauză, după care tipa și-a cerut scuze, s-a amuzat puțin, și-a luat la revedere și cu asta basta.

Lightspeed Magazine, o revistă SF în engleză, strânge povestiri pentru un număr special*, „Women Destroy Science Fiction!” („Femeile distrug SF-ul!”) Cine poate să trimită povestiri? Femeile. Ce e o femeie? O persoană care se identifică ca fiind femeie, indiferent de gradul în care se consideră ca atare. Ce se poate trimite? Povestiri SF de până la 7500 cuvinte (fără fantasy) Ce e SF-ul? În cazul de față, e genul de ficțiune care face speculații despre viitor care sunt bazate pe știință, nu pe magie.

Am fost la o cafea cu frate-miu acum câteva zile și mi-am adus aminte că acum vreun an îi zisesem unei tipe, Ioana, că o s-o sun când ajung prin Brașov. Evident, vreo două luni am uitat s-o fac, după care mi-a fost jenă să mai aduc vorba. Îi zic lui frate-miu de episod și îi spun numele complet al fetei (știu tone de Ioane). „Ioana?!” zice el. „Dar tu de unde o știi pe Ioana, că eu o știam din școală?

Ieri am stat în pijama până pe la 3 jumate (da, PM) și când mi-am anunțat intenția de a mă schimba, maică-mea m-a întrebat senină: „Te schimbi direct în pijama?” Așa că m-am dus să îmi încerc pijamaua nouă, doar ca să văd ce privire are când mă vede în alta. Am discutat despre cozonaci și despre războiul cozonăcelii de pe blog. „Mereu am crezut că ceva nu-i în regulă cu mine că nu-mi plac,” mi-a zis.

Recunosc că atunci când mă apucă de-abia dacă smulgi din mine câteva cuvinte pe zi. Mă bag cu nasul în calculator și aici rămân. Sau dacă nu, căștile pe urechi și pornesc pe străzi. Îmi plac oamenii, dar în cantități mai mici. No, într-o zi din asta s-a nimerit să mă întâlnesc cu o cunoscută. Dau să trec pe lângă ea cu un simplu salut, dar îmi face semn să mă opresc.

Într-o bună zi Dumnezeu și-a deschis fereastra de la dormitor și s-a uitat afară înspre Pământ. În spatele lui, niște îngeri scuturau cearșafurile și băteau pernele. Dintr-o plapumă aruncată pe un fotoliu a zburat o singură pană moale de înger (doar nu credeți că Dumnezeu are pene de gâscă în așternuturi) care a plutit prin fața lui Domnului și l-a gâdilat pe la nări. Dumnezeu a strănutat peste ea și pana s-a umplut de spirit divin, iar apoi a fost purtată de curenții raiului înspre Pământ, ca să se întrupeze.

Vecina de lângă casa mătușii ne-a cerut voie să intre pe balconul nostru de la bucătărie ca să-și tragă niște fire de-alea de întins rufe de la noi la capătul opus al balconului ei. Nu peste mult timp, își pusese cearșafuri de jur împrejurul balconului, ca să poată să stea la aer fără să fie văzută deloc. Merită menționat că nu prea iese pe afară fără soț și că n-am văzut-o niciodată fără batic.

Acum câteva zile au venit ca musafiri pe-aici doi profesori de la Universitatea de Artă și Design din Cluj Napoca. Și pentru că nu se putea rata ocazia, cei de la Universitatea din Karabuk le-au cerut să facă o prezentare și pentru studenții turci… zis și făcut. Cei doi profesori și-au selectat materialele (unul pe film/animație, celălalt pe foto) și au ieșit în fața unui amfiteatru plin-ochi. No, după câteva cuvinte de prezentare traduse din română în engleză și din engleză în turcă, au început cu animația.

Acum 6-7 ani eram într-o tabără de artă (evident, la secția de literatură). Coordonatoarea dispăruse în ceață și rămăsese în București, cealaltă persoană înscrisă era prezentă tot în spirit și mai eram și eu. Tema impusă de coordonatoare? Erotism. Buuun. Ce să scriu, ce să scriu? N-aveam chef de chestii tradițional-erotice, așa că am scris o povestire pe direcția de umor/psihologie, „În jurul patului”. Amu, povestirea e de pe vremea când nu prea editam, așa că astăzi pot mai mult.

Am fostt în vizită la taică-meu la firmă și am aflat povestea asta: acum câteva luni a renunțat la serviciile Romtelecom ca să treacă pe Digi (cu telefoane, internet, toate cele). Imediat după schimbare a constatat că nu mai are site și nu mai are e-mail, pentru că le avea prin Romtelecom și i-au fost tăiate odată cu internetul. Ok, nasol momentul, că nu se gândise la aspectul ăsta. Și-a urcat site-ul din altă parte, a rezolvat cu adresa de mail și și-a văzut de treabă.