Traducerile literare sunt… sunt. Unele sunt mai bune, altele mai rele. Unele sunt mai strălucite, altele indiferente. Unele sunt arhaizante sau dau în mintea copiilor fără motiv, transformând vocea autorului dintr-una modernă/adultă în ceva care sună de parcă nepotul s-ar preface că vorbește ca pe vremea stră-străbunicului.

Hei, știați că a fost zilele astea webstock, „cel mai mare eveniment de social media si comunicare online din Romania”? Am aflat și eu de pe blogul lui Dorin, care zice așa:

Nu postez pe blog despre toate cărțile pe care le citesc din două motive: nu inventasem un sistem bun ca să nu vă îngrop în spam; și mi-e lene.

Chuck Tingle a început, probabil, ca o glumă. În 2014, un autor a început să scrie și să publice sub pseudonim cărți pornografice cu cele mai absurde teme: un triceratops miliardar homosexual, un inorog motociclist, „Fundception: Un fund într-un fund într-un fund” (2015), diverse satire ca „Futut de liră: transformat în homosexual de implicațiile socioeconomice ale ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană” (2016) și nu numai.

Am ajuns la Constanța la început de octombrie, în afara sezonului și, conform prietenilor noștri, în afara oricărei logici sănătoase. Am coborât din tren pe seară, am evitat un taximetrist pus pe șmenuri, am găsit unul pus pe treabă și nu peste mult timp am tras la hotelul nostru dintre Constanța și Mamaia, unde mai erau și alți câțiva turiști pierduți.

Zilele astea am găsit un articol extrem de amuzant - și nu doar pentru că românul care a dat link-ul a uitat să pună citatele în ghilimele, așa că lăsa să se înțeleagă că el însuși ar fi mare profesor pe la diverse universități americane. Aaah, e mișto când se deplânge lipsa culturii exact demonstrând lipsuri.

Se iau ovulele fecundate ale plantei și se zdrobesc cu mult înainte să se dezvolte. Se amestecă cu apă și cu nenumărate ciuperci atât de mărunte încât nu le vezi cu ochiul liber. Se lasă să se înmulțească, făcând colonii extinse. Se bate apoi amestecul până când proteinele din el se rearanjează și formează o masă mai solidă. Se lasă iar să se dezvolte și mai tare coloniile, pentru ca amestecul să se-ntindă (va deveni și lipicios). Bagă-ți mâinile în el și probabil ți se va lipi de degete. Trage-l și-l vei vedea cum se transformă într-un mediu albicios, moale, care se întinde după tine. Bagă-l la căldură mare, iar coloniile vor crește într-o frenezie a înmulțirii, vor degaja gaze - iar în final vor muri. Scoate de la căldură amestecul. Mănâncă-l. În mod normal, îi spui „pâine”.

Mi-ar fi plăcut să încep recenzia asta cu o propoziție precum „Antologia IA7 din colecția Seniorii Imaginației nu este al șaptelea volum al vreunei serii”, dar scriind cuvintele astea mi-am dat seama că am greșit titlul. L-am verificat. Cartea se numește de fapt „IA7 – Antologia Colecției Seniorii Imaginației 2022” și acum sufăr de întrebări existențiale. Colecția asta e compusă din romane și nuvele, iar antologiile sunt publicate anual? Cam asta ar fi, nu? Și probabil publică doar autori consacrați (sau bătrâni, presupun). Dar dacă e antologia colecției, textele ar fi prezente în restul colecției, iar aici sunt doar antologizate? Altfel titlul ar avea mai multă logică să fie „Antologia IA7 - Colecția Seniorii Imaginației 2022”.

Hei, v-ați dorit vreodată să participați la un sport de echipă și să fiți atât de buni încât să câștigați toate meciurile, să fiți mai tari și decât inamici, și decât coechipieri, iar toată lumea să vă iubească? Exact asta i se întâmplă lui Harry când descoperă Quidditch, sportul jucat zburând pe mătură (e tradus la noi în edițiile vechi ca Vâjthaț).

Hogwarts e un loc extraordinar: personajele din tablouri se mișcă, scările se mută când ți-e lumea mai dragă, fantomele zboară prin pereți și niciodată nu poți să știi castelul la perfecție. Întotdeauna există un culoar secret, o încăpere necunoscută, o carte interzisă. E lumea vrăjitorilor în mic: o școală intimă, dar în care poți rătăci oricât, un loc pe care-l poți învăța cât să-l navighezi relativ repede, dar care-ți rezervă mereu secrete. Castelul e atât de vechi încât ar putea foarte bine să fie etern, iar lângă el se află un lac în care trăiesc ființe magice și o pădure interzisă în care cine știe ce se află.