Într-o extremă ai o persoană privată, un om de rând cunoscut doar de către cei din jurul lui: colegi de școală și de birou, rude, câțiva prieteni. În cealaltă extremă, ai celebritățile al căror nume apare prin ziare și la televizor, de care tot auzi dintr-o parte sau alta de la zeci de mii sau sute de mii de indivizi. Iar la intersecția celor două există fenomenul Gui-Dromereschi.
Ia să închei eu anul cum se cuvine și să pomenesc pe blog cărțile rămase din 2024. Grămada anterioară e aici.
Dacă e o afirmație de care m-am săturat, e că cei care se lasă îndoctrinați sunt proști.
BBC, spre deosebire de TVR, are multe producții mișto și urmărite nu doar în Marea Britanie, ci și internațional. Fac o treabă profesionistă indiferent dacă e vorba de seriale TV sau de podcasturi documentare.
Titlul e puțin înșelător: nu toți intelectualii români au fost așa, dar suficienți, mai ales din garda veche. Mă gândesc la sfânta treime Pleșu, Liiceanu, Patapievici care domina într-o vreme discuțiile, dar într-o anumită măsură și la alte nume des auzite, cum ar fi Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Dan C. Mihăilescu - și sunt sigură că mai pot găsi și alte nume.
Știți ce e amuzant? Că eu cred în cununie civilă pentru persoane de același sex și în faptul că ar fi bine ca și cuplurile de același sex să poată adopta. Și nu cred deloc, dar absolut deloc, că USR-ul ar avea în plan să facă lucrurile astea să se întâmple. USR-ul e un partid dezbinat din punctul ăsta de vedere; și să nu uităm că Elena Lasconi însăși a votat la referendumul Coaliției pentru Familie, sperând la definirea prin Constituție a căsătoriei ca fiind între un bărbat și o femeie.
Sunt foarte pe fugă zilele astea, așa că n-am apucat să scriu asta zilele trecute. Nu-i nimic, e bine și acum.
E plin de trolli zilele astea care vânează postările mari despre Călin Georgescu și spun lucruri de genul „Nu voiam să votez cu Călin Georgescu, dar acum că văd că toată lumea e împotriva lui, îl voi vota doar pentru că îl atacați toți.”
Avem nevoie de propagandă de țară. Punct.
Dacă vreți o explicație mai pe larg, atunci iat-o: nu putem trăi la infinit cu jena că suntem români. Nu e fezabil. Nu toată lumea vrea să se alinieze unui Occident nebulos care nu e nici el doar lapte și miere și ale cărui valori pot să fie mai greu de înghițit uneori. Unii vor să fie mândri de cine sunt acum. Dacă nu mă credeți, uitați-vă la cât de multe voturi au primit Călin Georgescu și George Simion.
A nins prin Brașov. Ieri seară ploua atât de tare încât pisica s-a simțit complet timorată. Azi de dimineață era confuză, dar i-a trecut repede. Eu, în schimb, sunt încă entuziasmată. Când n-o să mă mai bucur de schimbarea de anotimp, o să știu că ceva din mine a murit.