Există concepția asta că orice e oferit gratis pe net e la liber și se poate folosi oricum. Pune Adevărul un articol mișto? Dăm share pe Facebook sau dăm copy-paste și trimitem la prieteni. Copy-paste pe blog la articole de pe Times New Roman, sau link pe messenger. Diferența dintre copy-paste și un share/link (care sunt până la urmă același lucru) e că în al doilea caz se respectă dorințele autorului în ce privește modul de distribuție al acelui text.

Azi am râs pe săturate de situația lui Dorin Lazăr, care a scris un articol despre despărțiri. Din alea din dragoste. Articolul seamănă cu orice alt articol pe care ar fi putut să-l scrie: a luat o temă, a disecat-o, a analizat-o, și-a spus părerea. A adresat articolul mai ales grupei de vârstă 20-30, care crede că relațiile ar trebui să fie într-un fel. A fost mai personal decât articolele lui despre politică, pentru că a decis să ilustreze ideea cu un episod din trecutul lui – dar cam atât.

Sunt site-uri unde nu poți comenta. Ok, am înțeles, nu-i bai. Sunt site-uri unde nu poți comenta decât la subiect. E un stil și ăsta. Sunt site-uri unde nu poți comenta decât dacă te supui trup și suflet ideologiei. (Yogaesoteric.net; e careva din exmisa care nu a încercat marea cu degetul să vadă dacă îi e acceptat un comentariu sau nu?) Sunt site-uri în care poți comenta la liber și nu dispare decât spam-ul (una din chestiile mișto de pe blogul lui Rapcea)